Conform Constituţiei Italiei, numărul, atribuţiile şi organizarea ministerelor sunt determinate prin lege. Structurile ministeriale au cunoscut în Italia, aceeaşi evoluţie ca şi în alte ţări. La începuturile guvernării, funcţionau 7 ministere, dar ulterior s-au adăugat altele, ajungându-se în prezent la 19 ministere. Printre ministerele cel mai recent create se pot menţiona: Ministerul Participaţiilor Publice (1956), Ministerul Sănătăţii (1958), Ministerul Spectacolului şi Turismului (1959).
Conform opiniei lui C. MORTATI,26 ministerele se clasifică după finalitatea lor, în 6 categorii şi anume:
- ministere având ca obiect apărarea ordinii publice şi salvgardarea ordinii juridice între care se disting: ministerul Afacerilor interne şi ministerul Justiţiei;
- ministere îndreptate spre apărarea ordinii internaţionale: ministerul Afacerilor externe şi ministerul Apărării;
- ministere având ca obiect organizarea activităţilor de producere a bunurilor materiale şi a serviciilor, cuprinzând: ministerul Agriculturii şi a Pădurilor, ministerul Industriei şi Comerţului, ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale, ministerul Sănătăţii, ministerul Comerţului Exterior, ministerul Lucrărilor Publice;
- ministere care girează servicii publice cu caracter industrial sau comercial sau controlează întreprinderi publice / private care sunt: ministerul Transporturilor, ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, ministerul Participaţiilor Statului;
- ministere având ca obiect dezvoltarea intelectuală şi culturală, şi anume: ministerul Instrucţiei Publice (al educaţiei), ministerul
- ministere care furnizează statului, mijloace financiare, în vederea realizării obiectivelor sale politice, şi anume: ministerul Finanţelor, ministerul Bugetului şi Trezoreriei.
Un minister având un caracter special este Ministerul Participaţiilor Statului, care a fost înfiinţat în anul 1956. Acest minister avea o structură foarte simplă, cuprinzând un inspector general aflat în fruntea a două servicii: al afacerilor economice şi al afacerilor administrative. Personalul ministerului nu poate să depăşească 100 persoane. Scopul acestui minister este conducerea acţiunilor pe care le întreprinde statul într-un sector determinat.
În anul 1971, acest minister a fost reorganizat, dobândind o structură clasică, formată din 3 direcţii generale:
- direcţia generală a programelor de dezvoltare;
- direcţia generală a afacerilor economice;
- direcţia generală a afacerilor generale şi a personalului.
Prin intermediul acestei noi structuri, precum şi cu aportul inspectorului general, se crează premise favorabile exercitării atribuţiilor sale fundamentale constând în: previziune, gestiune, organizare internă şi control.