Pin It

Conform Constituţiei Italiei, numărul, atribuţiile şi organizarea ministerelor sunt determinate prin lege. Structurile ministeriale au cunoscut în Italia, aceeaşi evoluţie ca şi în alte ţări. La începuturile guvernării, funcţionau 7 ministere, dar ulterior s-au adăugat altele, ajungându-se în prezent la 19 ministere. Printre ministerele cel mai recent create se pot menţiona: Ministerul Participaţiilor Publice (1956), Ministerul Sănătăţii (1958),  Ministerul Spectacolului şi Turismului (1959).

Conform opiniei lui C. MORTATI,26 ministerele se clasifică după    finalitatea lor, în 6 categorii şi anume:

  1. ministere având ca obiect apărarea ordinii publice şi salvgardarea ordinii juridice între care se disting: ministerul Afacerilor interne şi ministerul Justiţiei;
  2. ministere îndreptate   spre   apărarea   ordinii   internaţionale:   ministerul Afacerilor  externe şi ministerul Apărării;
  1. ministere având ca obiect organizarea activităţilor de producere a bunurilor materiale şi a serviciilor, cuprinzând: ministerul Agriculturii şi a Pădurilor, ministerul Industriei şi Comerţului, ministerul Muncii şi Prevederilor Sociale, ministerul Sănătăţii, ministerul Comerţului Exterior, ministerul Lucrărilor Publice;
  2. ministere care girează servicii publice cu caracter industrial sau comercial sau controlează întreprinderi publice / private care sunt: ministerul Transporturilor, ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, ministerul Participaţiilor Statului;
  3. ministere având ca obiect dezvoltarea intelectuală şi culturală, şi anume: ministerul Instrucţiei Publice (al educaţiei), ministerul
  4. ministere care furnizează statului, mijloace financiare, în vederea realizării obiectivelor sale politice, şi anume: ministerul Finanţelor, ministerul Bugetului şi Trezoreriei.

Un minister având un caracter special este Ministerul Participaţiilor Statului, care a fost înfiinţat în anul 1956. Acest minister avea o structură foarte simplă, cuprinzând  un  inspector  general  aflat  în  fruntea  a  două  servicii:  al       afacerilor economice şi al afacerilor administrative. Personalul ministerului nu poate să depăşească 100 persoane. Scopul acestui minister este conducerea acţiunilor pe care  le întreprinde statul într-un  sector determinat.

În anul 1971, acest minister a fost reorganizat, dobândind o structură clasică, formată din 3 direcţii generale:

  • direcţia generală a programelor de dezvoltare;
  • direcţia generală a afacerilor economice;
  • direcţia generală a afacerilor generale şi a personalului.

Prin intermediul acestei noi structuri, precum şi cu aportul inspectorului general, se crează premise favorabile exercitării atribuţiilor sale fundamentale constând în: previziune, gestiune, organizare internă şi control.