Belgia este singurul stat din U.E care a trecut recent de la structura unitară la cea de tip federal.
Prin Constituţia din 1831, care s-a aflat în vigoare până în 1994, dar cu modificări nenumărate, Belgia este proclamată monarhie constituţională şi stat unitar. Viaţa politică postbelică a Belgiei a fost marcată de conflicte, uneori cu accente violente, dintre sudul valon şi nordul flamand; încă din anul 1968 au apărut tendinţe de federalizare care au impus reforma organizării administrative a statului.
Drept urmare, prin revizuirea Constituţiei din 1970, s-a remutat la structura unitară, deschizându-se procesul de federalizare, iar în 1980 sunt instituite comunităţile şi regiunile, ca persoane juridice de drept public. O altă revizuire constituţională, din 1988, s-a finalizat prin transferul de atribuţii legislative semnificative în seama comunităţilor şi regiunilor.
Revizuirea Constituţiei din 1993, a încheiat practic procesul de federalizare, deoarece în art. 1 se prevede că Belgia este un stat federal care se compune din comunităţi şi regiuni.
În Belgia, organizarea puterii în raport cu teritoriul este complexă. Pe de o parte există State Federale cu organele sale, iar pe de alta există comunităţile şi regiunile având organe caracteristice statelor federale.
Belgia este compusă din:
- trei comunităţi: franceză, germanofonă, flamandă;
- trei regiuni: flamandă, valonă, Bruxelles.
Întrucât aria comunităţilor nu coincide în întregime cu aria regiunilor, există patru spaţii lingvistice: francez, german, olandez, bilingv Bruxelles.
De remarcat că Belgia este un stat federal atipic, întrucât nu există constituţii ale regiunilor şi comunităţilor şi nici organe jurisdicţionale ale acestora.