O importantă concepţie a noţiunii de administraţie publică este cea care consideră că administraţia este cea care cuprinde activitatea statului, reglementată de lege, care constă în activitatea tuturor serviciilor publice destinate să asigure satisfacerea intereselor generale[1].
Concepţiile formulate în baza Constituţiilor din 1948, 1952 şi 1965 sunt folosite pentru a desemna una din formele fundamentale de activitate ale statului, respectiv de realizare a puterii, îndepărtându-se cu mult de noţiunea de administraţie publică tradiţională.
În literatura juridică din perioada postbelică au existat ample discuţii şi o diversitate de opinii cu privire la noţiunea de administraţie de stat, dintre acestea amintim teza neconcordanţei[2], care analizează noţiunea de administraţie de stat sub aspectul sferei, a sensului formal şi funcţional; unii dintre adepţii acestei concepţii, pentru a fi mai expliciţi, operează cu cele două sensuri ale noţiunii de administraţie de stat, şi anume sensul formal-organic şi sensul material-funcţional, pe care le-am analizat puţin mai sus. Alături de aceasta s-a remarcat opinia structuralistă, care nu mai defineşte administraţi în accepţiunea organică şi materială, deoarece elementele sale de structură sunt concepute ca o integrare a unei activităţi într-un cadru organizatoric determinat.
În doctrina recentă[3], se subliniază că în baza prevederilor constituţionale prin conceptul de administraţie publică se înţelege activitatea care rezidă în organizarea şi executarea nemijlocită a prevederilor constituţionale, a actelor normative şi a celorlalte acte juridice adoptate sau emise de autorităţile statului, activitate realizată de autorităţile administraţiei publice.
Tot în contextul prevederilor constituţionale, administraţia publică nu mai este clasicul executiv sau forma fundamentală de activitate a statului, ori o componentă a puterii executive, ci apare ca un corp profesionist destinat realizării permanente a serviciilor şi ordinii publice aflat sub autoritatea puterii executive, în mod special a Guvernului[4].
[1] Paul Negulescu – Tratat de drept administrativ, Institutul de arte grafice, Editura Marreau, Bucureşti, 1934, pag. 41-47
[2] Este vorba despre Teza Şcolii de la Cluj fundamentată de Profesorul Tudor Drăganu
[3] Iorgovan Antonie– Tratat de drept administrativ, ed. a IV-a, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, pag. 40-41
[4] Ioan Vida– Puterea executivă şi administraţia publică, Bucureşti, 1994, pag. 127