În Danemarca, la fel ca şi în celelalte ţări scandinave, delegarea unor atribuţii ale statului către colectivităţile teritoriale locale, intermediare şi de bază, se face prin legi speciale. Cât priveşte atribuţiile proprii colectivităţilor teritoriale locale, acestea se exercită în regim de autonomie deplină, fiind supus doar controlului ulterior de legalitate.
În Danemarca principiul descentralizării a fost recunoscut încă de Constituţia din 1849. O lege din 1860 va lărgi sfera atribuţiilor autorităţilor locale, atât celor intermediare cât şi celor de bază, însă de autonomie locală, în adevăratul înţeles al cuvântului, vom vorbi abia la începutul secolului XX, moment în care se va produce un important transfer de competenţă către administraţia locală, prin apariţia a două legi, prima prin care va fi scăzut numărul comitatelor şi comunelor cu scopul de a crea colectivităţi puternice capabile să desfăşoare o activitate administrativă autonomă, iar a doua prin care se va opera un important transfer de competenţă către comunităţile locale în conformitate cu principiul subsidiarităţii.