În Finlanda autonomia comunelor a fost recunoscută de legile din 1865 şi 1873, fiind apoi preluată de Constituţia din 1919.
În 1976 legea privind autonomia locală va amplifica sfera competenţei generale a comunelor. Legea privind autonomia locală din 1995 va reglementa competenţa, drepturile şi obligaţiile colectivităţilor locale, conform principiului subsidiarităţii. Actuala Constituţia intrată în vigoare în 2000 consacră autonomia comunelor şi lasă pe seama legii reglementarea subdiviziunilor administrative mai mari decât comuna.