Structura administraţie în Olanda este trasată de principiul statului unitar descentralizat. Autorităţile publice sunt organizate pe trei nivele – administraţia de stat, administraţia provinciilor şi administraţia municipalităţilor. Autorităţile provinciale sunt subiect al supravegherii statului, însă cu toate acestea, ele se bucură de o mare libertate. Noile responsabilităţi pentru administraţie sunt introduse, în majoritatea cazurilor, la nivel local. Pe lângă autorităţile locale, mai există şi corporaţiile profesionale, care din punct de vedere organizatoric sunt la acelaşi nivel cu municipalităţile şi sunt subiectul supravegherii de către autorităţile provinciale şi de stat.
În 1851 vor fi adoptate legile privind provinciile şi comunele prin care va fi reglementată autonomia acestora, ele având un statut asemănător cu cel actual. Actuala Constituţie a Olandei, adoptată în 1983, stabileşte fundamentele autonomiei locale şi reglementează şi principiul subsidiarităţii.
În Olanda se remarcă tendinţa de fuziune a comunelor, pentru creşterea eficienţei şi eficacităţii administraţiei locale de bază, observându-se astfel că de la numărul de 1200 de comune câte existau în 1851, astăzi s-a ajuns la 636.