Constituţia Suediei consacră autonomia comunelor şi comitatelor, garantându-le statutul juridic de colectivităţi teritoriale locale cu competenţă administrativă generală. Reglementarea concretă a autonomiei locale se face prin lege. Dintre atribuţiile caracteristice autonomiei locale enumerăm: adoptarea bugetului propriu, adoptarea propriului regulament de organizare şi funcţionare etc.
Descentralizarea, în favoarea colectivităţilor locale are o veche tradiţie în Suedia. În anul 1862, s-a produs separarea atribuţiilor clericale de cele civile, la nivelul colectivităţilor de bază. De atunci, regimul local a rămas aproape neschimbat, până la legile din 1991 şi 1997, care reglementează actualul statut al administraţiei locale. În 1999, a fost adoptată legea privind regiunile-pilot, care urmăreşte trecerea la o organizare administrativă de tip regional, dar nu prin crearea unui al doilea nivel intermediar, ci utilizând, în linii mari, teritoriul actualelor comitate.