- Administraţia publică ca activitate executivă a statului sau a colectivităţilor locale reprezintă un univers având caracter complex.
- Prof. I. Santai identifică caracterul de proces al acestei activităţi evidenţiat „mai ales cu privire la actele sau deciziile administrative a căror formare, aplicare şi verificare se prezintă ca un ansamblu de operaţiuni aflate într-o succesiune logică şi necesară. Procesul administrativ se poate defini ca ansamblul activităţilor (actelor şi faptelor) realizate de administraţia de stat în îndeplinirea atribuţiilor sale.”18
- În opinia aceluiaşi autor, procedura administrativă caracterizează „totalitatea formelor concrete ale activităţii executive, întrucât toate activităţile voliţionale ale administraţiei trebuie să îndeplinească un minimum de formalităţi. Ea se realizează în moduri specifice şi diferite în cazul actelor juridice, a operaţiunilor tehnico-materiale, a faptelor, iar în cadrul ei procedura actelor administrative sau procedura decizională este cea mai importantă categorie a procedurii administrative.19
- Procedura administrativă necontencioasă şi-a găsit până în prezent reglementare în dreptul nostru pozitiv în materia administrativ-fiscală, sediul materiei reprezentându-l Codul de procedură fiscală aprobat prin O.G. nr. 92-2003, republicată.20
- Pe când procedura judiciară se declanşează numai la sesizarea instanţei de judecată de către părţi, procuror, alte entităţi legale, procedura administrativă (ca procedură necontencioasă), se declanşează, în principiu, din oficiu.
- De asemenea, hotărârile instanţelor judecătoreşti sunt irevocabile, iar prin pronunţarea lor instanţele se dezinvestesc de soluţionarea litigiilor, în timp ce majoritatea actelor administrative sunt reversibile.
Astfel, alături de principii comune cum ar fi: principiul legalităţii, principiul egalităţii în faţa administraţiei, principiul dreptului la apărare, principiul rolului activ al administraţiei, există şi unele incompatibile, potrivit aceluiaşi autor care constată:
„ - principiul necontradictorialităţii este un principiu de bază al procedurii administrative nejurisdicţionale, comparativ cu principiul contradictorialităţii care guvernează activitatea instanţelor de judecată şi care presupune cel puţin două părţi cu interese contradictorii, dar egale procesual, în timp ce activitatea executivă presupune subordonarea;
- - Principiul nepublicităţii constă în aceea că organele administrative nu sunt obligate , ca şi instanţele judecătoreşti, să acţioneze în faţa celor care vor să asiste la desfăşurarea activităţii sau sunt interesate în emiterea actelor administrative;
- Principiul indisponibilităţii constă în aceea că subiectele pasive ale raportului administrativ nu pot dispune de crearea, modificarea, desfiinţarea şi realizarea acestor raporturi, datorită subordonării lor, comparativ cu procesul civil în care părţile au posibilitatea să dispună de obiectul litigiului, de întinderea lui şi de mijloacele de apărare în proces.”
Etapele sau fazele procedurii administrative sunt în general etape parcurse de către actele administrative ca instrumente de realizare a administraţiei în existenţa acestora şi privesc formalităţile concrete care intervin în legătură cu pregătirea, emiterea-adoptarea, executarea şi controlul actelor administrative.
Aceste etape procedurale au determinări specifice fiecărei forme pe care administraţia publică o cunoaşte: activă, consultativă, deliberativă sau jurisdicţională.