Pin It
  • În cele ce urmează vom dezvolta aspecte ce ţin de principiile consacrate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (înţelegând prin această formulare atât Curtea – fosta Curte de Justiţie cât şi Tribunalul – fostul Tribunal de Primă Instanţă) în raport cu art. 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale – dreptul la o bună administrare.
  • Astfel, cercetarea întreprinsă pentru această etapă a urmărit două obiective principale:
  1. Analizarea dreptului la o bună administrare (art. 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale) şi a principiilor care îi dau substanţă prin intermediul jurisprudenţei Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă.
  2. Analizarea jurisprudenţei instanţelor europene şi identificarea grupelor de principii formulate de acestea aplicabile administraţiei publice.
  • A fost ales ca punct de plecare pentru cercetare documentul oficial privind Tabla de Materii a hotărârilor formulate de către Curtea de Justiţie, Curtea Generală şi Avocaţii Generali pentru perioada 1985 – 2009. În acest fel s-a reuşit identificarea cazurilor care fac trimitere directă la dreptul la o bună administrare.
  • Astfel, dreptul la o bună administrare apare încadrat în secţiunea – Drepturi fundamentale – pagina 381.
  • Cercetarea a presupus identificarea cazurilor cu privire la elementele specifice ale dreptului la o bună administrare, oprindu-ne atenţia asupra primelor trei secţiuni ale textului art. 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale.
  • Articolul 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale este împărţit în patru secţiuni, după cum urmează:
  • „(1) Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
  • (2) Acest drept include în principal:
  • (a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
  • (b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial;
  • (c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
  • (3) Orice persoană are dreptul la repararea de către Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituţiile sau agenţii acesteia în exercitarea funcţiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre.
  • (4) Orice persoană se poate adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor şi trebuie să primească răspuns în aceeaşi limbă31”.