Deosebit de complexă, activitatea desfăşurată de autorităţile administraţiei publice se înfăptuieşte prin trei categorii de forme concrete, după cum urmează: acte administrative (ordonanţe şi hotărâri ale guvernului, hotărâri ale consiliilor locale şi judeţene, dispoziţii emise de primari, etc.), fapte material juridice şi operaţiuni tehnico-materiale.
Actele administrative sunt manifestări unilaterale de voinţă, provenite, de regulă, de la autorităţile administraţiei publice, făcute în exercitarea funcţiei executive a statului cu scopul de a produce efecte juridice şi care la nevoie pot fi puse în executare prin forţa de constrângere a statului.
Faptele material-juridice sunt acţiuni umane sau împrejurări (evenimente) naturale care determină transformări în lumea materială şi produc în acest mod efecte juridice, fără să existe o manifestare de voinţă făcută în acest sens. (Ex. demolarea unei construcţii, naşterea, trăsnetul etc.)
Operaţiunile tehnico-materiale sunt forme concrete de manifestare a activităţii executive, care nu produc prin ele însele efecte juridice, dar servesc la pregătirea, elaborarea, adoptarea, executarea şi controlul actelor administrative. (Ex. avizul, referatul, ancheta etc.)
Din punct de vedere al specificităţii obiectului, activităţile administraţiei publice sunt clasificate în trei categorii şi anume[1]:
Activităţi de dispoziţie - sunt acele activităţi care permit administraţiei publice să stabilească prin acte administrative ce trebuie şi este permis să facă persoanele fizice sau juridice şi ce le este interzis acestora. De asemenea, prin aceste acte se stabilesc şi sancţiunile proprii sau cele prevăzute de lege în situaţiile în care se încalcă conduita prescrisă de ele, măsuri de coerciţie ce pot fi aplicate persoanelor vinovate de către autorităţile administraţiei publice.
Activităţi de asigurare a bunei funcţionări a serviciilor publice – care vizează măsurile pe care trebuie să le întreprindă administraţia pentru a asigura funcţionarea continuă şi regulată a serviciilor, în scopul satisfacerii interesului general. Fiind abilitate de lege să organizeze servicii publice, autorităţile administraţiei publice au în acelaşi timp obligaţia de a pune la dispoziţia acestora resursele materiale, financiare, umane şi informaţionale necesare, astfel încât ele să poate funcţiona în condiţii corespunzătoare.
Activităţi de prestaţii - pe care administraţia publică şi funcţionarii săi le efectuează în cele mai variate domenii de activitate, cum ar fi: gospodăria comunală, starea civilă, protecţia socială, evidenţa informatizată a persoanei, încasarea impozitelor şi taxelor etc.
Activitatea prestatoare de servicii reprezintă una din modalităţile prin care se asigură calitatea vieţii în cadrul colectivităţilor locale. Autorităţilor administraţiei publice le revine obligaţia legală de a satisface cerinţele cetăţenilor, prin organizarea sau prestarea în mod direct a unor servicii publice. În fapt, acest gen de activităţi se înfăptuiesc pe baza şi în executarea legii şi reprezintă specificul activităţii executive.
Prestaţiile administraţiei publice se concretizează fie în acte juridice, fie în fapte material-juridice ori operaţiuni tehnico-materiale.
În concluzie, putem afirma că în toate situaţiile ne aflăm în prezenţa unor activităţi prin intermediul cărora se înfăptuieşte în concret politica statului, de către autorităţile administraţiei publice. Altfel spus, administraţia publică poate fi considerată, atât sub aspect formal-organizatoric, cât şi din punct de vedere material-funcţional, ca totalitate a serviciilor publice menite să satisfacă nevoile şi interesele legitime ale cetăţenilor, sub un dublu aspect, la nivelul întregii societăţi, precum şi al fiecărei colectivităţi locale.
[1] Rodica Narcisa Petrescu, op. citată, p. 21