Administrație publică

Administraţia publică se află într-o complexitate de relaţii cu sistemul politic în realizarea valorilor politice prin care se exprimă interesele gene­rale ale societăţii organizate în stat. Ea are anumite legături cu fiecare din elementele componente ale sistemului politic şi este influenţată direct de regimul politic existent.

Relaţiile sistemului administraţiei publice cu partidele politice diferă de la un stat la altul şi depind de sistemul de guvernare.

In statele democratice aceste relaţii sînt indirecte. Persoanele desem­nate sau acceptate de partidele politice în organele puterii executive sau reprezentanţii partidelor aleşi în organele locale influenţează funcţionali­tatea administraţiei publice fără ca aceasta să se subordoneze partidelor şi formaţiunilor politice.

Voinţa partidelor politice nu se poate impune administraţiei publice decît trecută prin sita legilor şi a Constituţiei, transformîndu-se din opţiuni politice în decizii politice şi apoi în norme juridice, numai acestea din urmă fiind obligatorii pentru administraţia publică.

Partidele politice sînt formele de asociere politică chemate să contri­buie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, dar numai în condiţiile respectării suveranităţii naţionale, integrităţii teritoriale şi prin­cipiilor democraţiei.

Legătura dintre administraţia publică şi politică este clară. Politica caută să abordeze probleme contradictorii, examinînd argumente pro şi contra, găsind soluţii de alternativă iar apoi, după ce decizia de a acţiona este adoptată, ea foloseşte autoritatea şi puterea executivă prin intermediul maşinii administrative. Cu alte cuvinte, administraţia publică reprezintă mijloacele prin care se execută deciziile politice.

Ca parte componentă a misiunii executive, administratorii trebuie să fie neutri din punct de vedere politic în ce priveşte îndeplinirea îndato­ririlor de serviciu. Ei au, bineînţeles, propriile lor convingeri politice care coincid sau nu cu cele ale politicienilor de la putere, însă aceasta nu trebu­ie să se răsfrîngă asupra capacităţilor de a-şi face bine lucrul. Atunci cînd convingerile politice ale unui funcţionar sînt atît de puternice încît îi este imposibil să le suprime în activitatea lui de toate zilele, este indicat ca el să nu aspire la carieră în administraţia centrală sau locală.

Politicianul şi administratorul sînt parteneri. Politicianul contează pe neutralitatea profesională a administratorului, iar acesta, la rîndul său, se razează pe faptul că politicianul acceptă responsabilitatea pentru deciziile politice care trebuie transpuse în viaţă.

Administraţia publică în realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale întregii societăţi este strîns legată de puterea de stat. Aceste valori politice sînt formulate prin legi de organele puterii legislative şi executate de organele puterii executive.

Relaţiile dintre administraţia publică şi puterea legislativă au un carac- ter de subordonare în scopul executării nemijlocite a legii sau a organizării executării acestora.

Relaţiile de subordonare provin de la faptul că, conform Constituţi­ei, puterea aparţine poporului şi este exercitată de organul său respectiv - parlamentul. în acest sens puterea legislativă este autorizată de a stabili structurile organizatorice şi modul de funcţionare a administraţiei publice, de a alege sau a numi autorităţile şi conducerile acesteia prin adoptarea normelor de organizare şi funcţionare pentru toate autorităţile adminis­traţiei publice. întărirea puterii legislative, ca element prin care se realizea­ză integrarea tuturor sferelor administraţiei publice, constituie o condiţie esenţială a realizării unei administraţii efective.

Programul public şi administrarea. în studiul „administraţie publică" nu rareori se face distincţie între „program public" (adică, activitatea po­liticienilor) şi „administrare" sau „executare" (adică, munca autorităţilor publice sau administratorilor), dar această distincţie este uneori greu de sesizat.

în primul rînd, programele publice şi administrarea sînt indispensa­bile. Toate deciziile politice sînt legate de chestiunile de implementare. De exemplu, nici un organ al administraţiei publice nu va decide să majoreze statele de personal într-un oficiu, dacă nu va avea mijloace reale pentru aceasta. Mai mult decît atît, deciziile administrative privind implementarea unui program public implică adoptarea unor decizii noi.

Să ilustrăm acest caz prin următorul exemplu. Se ştie că una dintre problemele economice prioritare este menţinerea sub control a inflaţiei. Decizia de a efectua acest lucru poate fi implementată în mai multe mo­duri: controlul preţurilor şi al veniturilor, modificarea impozitelor, contro­lul fluxului de bani etc. Acesta, la rîndul său, va deveni un program public, care va solicita luarea de decizii urmate de implementări.

De exemplu, vor fi oare luate sub control toate salariile şi preţurile sau numai unele dintre ele? Va trebui ori nu de instalat utilaj pentru controlul preţurilor şi evidenţei veniturilor? Ce penalităţi vor fi aplicate pentru com­paniile ce vor încălca legea?

Toate acestea demonstrează că între programul public şi administrare există o legătură continuă. Deci, este imposibil de determinat exact hotarul dintre programul public şi administrare. în al doilea rînd, nu putem afirma că rolul politicienilor rezidă doar în a stabili programe publice, iar al oficia­lităţilor - de a implementa deciziile de program. Dacă ar exista o delimitare exactă între „programul public" şi „administrare", n-ar fi dificil de marcat precis rolurile de politician şi funcţionar, deoarece multe efecte adminis­trative depind de deciziile de program, iar programele necesită consultare şi analiză profesională din partea specialiştilor. La formularea programelor politicienii se bazează în mare măsură pe opiniile funcţionarilor.

Dar se poate afirma că vor trece ani (mai mulţi sau mai puţini) şi politicienii aleşi vor manifesta un mai mare interes faţă de modul de ad­ministrare utilizat de funcţionarii publici, iar chestiunile de eficienţă vor deveni cu mult mai importante ca factori în luarea deciziilor.

încă o particularitate distinctă a organelor administraţiei publice: ele nu există în vacuum, ci sînt strîns legate într-un cadru organizaţional mai larg, influenţîndu-se reciproc.

Asupra administraţiei publice influenţează un şir de factori externi, atît ajutîndu-le funcţionarilor publici, cît şi limitîndu-le activitatea. Deosebit de important e cadrul politic. După cum explică Ridley, administraţia publică e „un subsistem al sistemului politic nu numai legat de acesta prin contri­buţii şi rezultate, dar şi dependent de el în materie de structură şi valori". Dacă sistemele de administrare nu pot fi concepute în afara contextului lor politic, sistemele politice nu pot fi concepute fără studiul administrării. Administraţia nu numai că formează partea considerabilă a guvernului, dar şi se află în centrul procesului de elaborare a programelor.

O realitate vădită este corelarea obiectivă dintre politică şi adminis­trarea publică. Administraţia publică nu poate face abstracţie de mediul social, politic şi economic. Ea trebuie considerată o parte integrantă a aces­tui mediu complex. Factorii mediului contribuie în mod inevitabil la selec­tarea opţiunilor, iar cultura socială şi politica predominantă oferă cadrul respectiv pentru acţiunile administrative.