Prin structura carierei funcţionarului public înţelegem modul de organizare internă a funcţiei publice administrative, în vederea stabilirii drepturilor de natură salarială, după cerinţele care privesc nivelul studiilor absolvite şi vechimea în specialitate corespunzător delimitării funcţiilor publice în categorii, clase şi grade profesionale.
Categoria este primul element al structurii interne a funcţiei publice care împarte funcţionarii publici în înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie. Totodată categoria stă la baza coeficienţilor de ierarhizare a funcţiilor publice şi la stabilirea drepturilor de natură salarială a funcţionarilor publici.
Pentru fiecare categorie de funcţionari publici se stabileşte un salariu de bază, în conformitate cu coeficientul de ierarhizare a funcţiei respective iar pentru funcţiile de conducere se acordă şi o indemnizaţie de conducere care reprezintă un anumit procent prevăzut de lege din salariul de bază. Salariul de bază pentru funcţionarii de execuţie este stabilit pe clase şi grade profesionale.
Clasa ca element de structură a funcţiei se determină odată cu numirea unei persoane într-o funcţie publică. Potrivit legii funcţiile publice se împart în 3 clase: clasa I pentru care se cere studii superioare de lungă durată, clasa a II-a care necesită studii superioare de scurtă durată şi clasa a III-a care presupune studii liceale. Funcţionarii publici din clasa a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie, cu excepţiile prevăzute de legile speciale. Din clasa I fac parte numai funcţionarii publici de execuţie anume prevăzuţi de lege.
Gradul profesional reprezintă acel element al structurii funcţiei publice care este conferit funcţionarului public la învestirea lui în funcţie, după care trecerea dintr-un grad în altul poate reprezenta un efect al promovării sau avansării în funcţie. Pentru funcţiile publice de execuţie, gradele profesionale sunt următoarele: superior, ca nivel maxim, principal, asistent şi debutant. Trecerea dintr-un grad profesional în altul se face prin concurs în condiţiile legii.
În derularea carierei lor, funcţionarii publici se identifică prin categoria, clasa şi gradul profesional al funcţiei pe care o ocupă iar la încetarea raportului de serviciu aceştia îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepţia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive ce le sunt imputabile.
Funcţionarii publici eliberaţi din funcţie sunt trecuţi în condiţiile legii, în corpul de rezervă al funcţionarilor publici care este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pe o funcţie publică echivalentă cu funcţia deţinută sau într-o funcţie inferioară vacantă, cu acordul scris al funcţionarului public, în condiţiile legii.
Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a numi funcţionarii publici redistribuiţi cu caracter permanent sau temporar iar în caz de refuz, cei interesaţi se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente.
Funcţionarii publici părăsesc corpul de rezervă şi pierd calitatea de funcţionar public, după îndeplinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă sau în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici redistribuie un funcţionar public într-o funcţie vacantă, corespunzătoare studiilor absolvite şi pregătirii profesionale iar acesta refuză ori în situaţia în care funcţionarul public s-a angajat, în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai mare de 12 luni, precum şi la cererea funcţionarului public.
În situaţia în care funcţionarul public trecut în corpul de rezervă nu poate fi încadrat în altă funcţie publică din motive ne imputabile acestuia, va beneficia de măsuri de protecţie socială, conform legii.