Intrarea în corpul funcţionarilor publici de carieră se face prin ocuparea unei funcţii publice vacante de către o persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin promovare, transfer, redistribuire şi concurs.
Concursul pentru ocuparea funcţiei publice se organizează numai în limita posturilor rămase vacante, după efectuarea transferului prevăzut de lege şi a redistribuirii funcţionarilor publici din corpul de rezervă, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în condiţiile legii.
Funcţiile publice vacante pentru care se organizează concurs şi condiţiile de desfăşurare a concursului se dau publicităţii prin grija compartimentelor de resurse umane, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului, prin publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a şi în mijloacele de comunicare în masă, precum şi prin afişare la sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului.
Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice este organizat şi gestionat, corespunzător funcţiei publice vacante care a fost scoasă la concurs. Astfel, pentru înalţii funcţionari publici comisia de concurs este numită prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor iar pentru funcţionarii de conducere, cu excepţia funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu, concursul se organizează de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Pentru funcţiile de execuţie din administraţia publică centrală şi locală precum şi pentru funcţia de şef birou şi şef serviciu, concursul pentru ocuparea acestor funcţii se organizează de către autoritatea şi instituţia publică respectivă, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici iar admiterea la programele de formare specializată în administraţia publică, în scopul numirii într-o funcţie publică se face prin concurs organizat de Institutul Naţional de Administraţie, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Concursul are la bază principiul competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competiţiei precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice, pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale şi constă în 3 etape după cum urmează: a) selectarea dosarelor de înscriere, b) susţinerea probei scrise şi c) interviul. În vederea participării la concurs, candidaţii depun un dosar de înscriere iar la probele următoare pot participa numai candidaţii ale căror dosare de înscriere au fost selectate de către comisia de concurs, în condiţiile legii. La proba scrisă, candidaţii redactează o lucrare sau completează unul sau mai multe teste grilă. Interviul se susţine, de regulă, în aceeaşi zi cu proba scrisă, şi constă în întrebări adresate candidaţilor de către membrii comisiei de concurs, fie pe probleme legate de funcţia publică, fie de verificare a cunoştinţelor de limbă străină sau a celor de operare/programare pe calculator. Probele de concurs organizate de comisie se notează cu puncte de la 1 la 100 iar promovarea fiecărei probe se face ca urmare o obţinerii punctajului minim de 50 de puncte. Punctajul final necesar pentru promovarea concursului este de minimum 100 de puncte care se obţin prin cumularea punctajului obţinut la cele două probe.
Prin urmare concursul reprezintă operaţia prealabilă numirii într-o funcţie publică, de recrutare a candidaţilor într-o anumită ordine, stabilită după meritul fiecăruia de către comisia de concurs. Această ordine este impusă autorităţii sau instituţiei publice care are competenţa să facă numirea în funcţia publică respectivă. Persoana nemulţumită de rezultatul concursului se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
Candidaţii declaraţi admişi vor fi numiţi prin actul administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, în funcţiile publice pentru care s-a organizat concursul fie ca funcţionari debutanţi, dacă nu îndeplinesc condiţiile de vechime necesare numirii într-o funcţie publică definitivă, fie ca funcţionari publici definitivi, în condiţiile legii.
Pentru ocuparea unei funcţii publice definitive, funcţionarul public trebuie să urmeze o perioadă de stagiu de 12 luni pentru funcţia de execuţie din clasa I, 8 luni pentru funcţia din clasa a II-a şi 6 luni pentru funcţia din clasa a III-a.
Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale, în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia.
La terminarea perioadei de stagiu, activitatea funcţionarilor publici debutanţi este evaluată conform legii iar cei care au obţinut calificativul “corespunzător” vor fi numiţi prin transformarea postului, funcţionari publici definitivi într-o funcţie publică de execuţie din clasa corespunzătoare studiilor absolvite şi în gradul profesional “asistent”. Numirea se face prin actul administrativ emis de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, în termen de 5 zile lucrătoare de la data împlinirii termenului de 6 luni, 8 luni, respectiv 12 luni, de când s-a făcut numirea ca funcţionar public debutant.
În situaţia în care funcţionarii publici debutanţi au obţinut la evaluarea activităţii calificativul “necorespunzător” conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, va dispune prin act administrativ eliberarea din funcţie, în condiţiile legii.
Perioada în care o persoană a urmat şi a promovat programe de formare specializată în administraţia publică, pentru numirea într-o funcţie publică definitivă, este asimilată perioadei de stagiu.
La intrare în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul public depune jurământul de credinţă, în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire în funcţia publică definitivă, în faţa conducătorului autorităţii sau instituţiei publice şi în prezenţa a doi martori, dintre care unul va fi conducătorul compartimentului în care este numit, iar celălalt un funcţionar public din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice. Refuzul depunerii jurământului prevăzut de lege se consemnează în scris şi atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică.