Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care o persoană ce exercită o funcţie publică are un interes personal, de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit legii. La baza prevenirii conflictului de interese stau principiile imparţialităţii în exercitarea funcţiei publice, integrităţii morale, transparenţei deciziei şi supremaţia interesului public.
Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una din următoarele situaţii: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoanele fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial; b) participă în cadrul aceleiaşi comisii constituite conform legii, cu funcţionarii publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I; c) interesele sale patrimoniale, ale statului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le în exercitarea funcţiei publice.
Dacă funcţionarul public constată că se află în conflict de interese este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic, căruia îi este subordonat direct.
Şeful ierarhic este obligat să ia măsurile care se impun, pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.
În cazurile de conflict de interese, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză, va desemna un alt funcţionar public care are aceiaşi pregătire şi nivel de experienţă.
Neîndeplinirea obligaţiei de abţinere, în caz de conflict de interese, atrage după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.
Alături de conflictul de interese reglementarea regimului incompatibilităţilor are rolul de a asigura atât obiectivitatea şi imparţialitatea în exercitarea funcţiilor publice, cât şi posibilitatea ca funcţionarii publici să se consacre în totalitate funcţiilor pe care le ocupă. Totodată prin regimul incompatibilităţilor se urmăreşte înlăturarea posibilităţii ca funcţionarii publici să concentreze în persoana lor atribuţii a altor funcţii care ar afecta însăşi conţinutul principiului separaţiei puterilor.
Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
În consecinţă funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice; b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale; c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată; d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.
În situaţia în care funcţionarul public a exercitat o funcţie în cadrul cabinetului unui demnitar, la încheierea mandatului demnitarului funcţionarului public este reîncadrat în funcţia publică deţinută anterior sau într-o funcţie similară.
Dacă funcţionarii publici, în exercitarea funcţiei publice au desfăşurat activităţi de monitorizare şi control la societăţi comerciale, regii autonome sau alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public şi privat, după ieşirea din corpul funcţionarilor publici, nu mai pot să-şi desfăşoare activitatea şi nici nu pot acorda consultanţă de specialitate la aceste unităţi, timp de 3 ani de la încetarea funcţiei publice. Totodată funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită.
Reglementarea regimului juridic al incompatibilităţilor interzice raporturile ierarhice directe între funcţionarii publici care sunt soţi sau rude de gradul I chiar şi în cazul în care şeful ierarhic, soţ sau rudă de gradul I are calitatea de demnitar. Aceste incompatibilităţi pot fi sesizate de orice persoană şi se constată de către şeful ierarhic superior al funcţionarului public respectiv care are obligaţia să ia măsurile ce se impun.
În cazul în care incompatibilitatea vizează pe un funcţionar public şi un demnitar soţ sau rudă de gradul I, această situaţie se constată după caz, de către primul-ministru, ministru sau prefect care va dispune încetarea raporturilor ierarhice dintre persoanele incompatibile.
Cu toate că funcţionarii publici pot fi membri ai unor partide politice legal constituite, lor le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor din care fac parte şi să-şi exprime sau să apere în mod public poziţiile unui partid politic. Legea reglementează incompatibilitatea înalţilor funcţionari publici cu calitatea de membru al unui partid politic sub sancţiunea destituirii din funcţia publică.
De la regula incompatibilităţii statutului de funcţionar public cu orice altă funcţie publică sau privată este admisă excepţia compatibilităţii cu funcţiile sau activităţile din domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice. De asemenea funcţionarii publici pot candida pentru o funcţie eligibilă sau pot fi numiţi într-o funcţie de demnitate publică, situaţie în care raportul de serviciu al funcţionarului public respectiv se suspendă fie pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales, fie până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.