Comunicarea umană se poate desfăşura pe patru niveluri relativ distincte: intrapersonal, interpersonal, în grup şi de masă.
Comunicarea intrapersonală este consilierea individului uman cu sine însuşi atunci când ascultă „vocea interioară”. Astfel, se cunoaşte şi se judecă pe sine. Se întreabă şi îşi răspunde. Gândeşte, analizează şi reflectează. Evaluează decizii sau reperă mesajele destinate altora. Este necesară şi importantă pentru echilibrul psihic şi emoţional.
Comunicarea interpersonală este dialogul cu celălalt. Ne ajută să-i cunoaştem pe semeni şi pe noi înşine, prin imaginea lor despre noi. Graţie comunicării interpersonale, se stabilesc, se întreţin şi, uneori, se distrug relaţii umane, fie că este vorba de cunoştinţe noi, de vechi prieteni, iubiţi sau de membrii ai familiei.
Comunicarea în grup este cea care asigură schimburile în interiorul echipei, a organizaţiei, în micile colectivităţi umane. În cadrul acestora, individul îşi petrece cea mai mare parte din viaţa socială şi profesională. Aici se împărtăşesc cunoştinţe şi experienţe, se rezolvă probleme şi se dezvoltă idei noi, fie că este vorba de un consiliu de administraţie, fie de cercul de prieteni în care ne bem cafeaua.
Comunicarea de masă este orice ansamblu de mijloace şi tehnici care permite difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale către un auditoriu mai mult sau mai puţin vast şi eterogen. Formularea generică este aceea de „comunicare prin mass-media”. Ne putem închipui milioane de oameni aşezaţi în faţa televizorului, radioului sau monitorului unui computer, absorbind simultan un discurs electoral. După McLuhan, este vorba de o formă de retribalizare a structurii conştiinţei sociale şi de configurare a „satului global”. În plus, în „era electrică” se ajunge acolo unde „media este mesajul”, în sensul că media ne afectează fizic şi psihic, modificând activitatea senzorială.
După clasificarea lui McLuhan, există media fierbinţi (radio, fotografia, cinematograful) şi media reci (telefonul, televiziunea). Un media fierbinte atinge un singur simţ şi-l alimentează bine cu date de înaltă definiţie, lăsând prea puţin loc pentru implicarea senzorială a auditoriului. Media reci implică mai profund, pentru că lasă mai mult loc de completat în seama receptorului.