Când spunem „comunicarea este voluntară”, înţelegem că în spatele fiecărui act de comunicare se ascunde o voinţă, o intenţie, un scop. Atunci când vorbeşte, scrie sau pictează, cineva vrea să lanseze un mesaj către altcineva şi vizează un obiectiv mai mult sau mai puţin precis şi conştient.
Există patru obiective principale în faţa actului de comunicare: descoperirea unei noutăţi, apropierea cuiva, convingerea cuiva şi jocul psihologic.
Când spunem „comunicarea este involuntară”, înţelegem că omul comunică şi atunci când nu vrea să o facă. De pildă, vecinul mi-a inundat bucătăria. Când l-am întâlnit pe stradă, a întors capul şi a privit în altă parte. Din jenă şi, poate, din sentiment de culpă, nu voia o discuţie cu mine. Prin comportamentul său, mi-a trimis acest mesaj, fără voia lui.
La fel se întâmplă cu un student care se aşează în ultima bancă şi se uită absent şi voit inexpresiv pe fereastră, încercând să eludeze comunicarea cu profesorul. Dacă cei doi vor interacţiona, profesorul îl va privi şi va recepţiona mesaje pe care studentul nu vrea să le emită.
Concluzia ar fi aceea că, în situaţii de interacţiune, oamenii nu pot să nu comunice. Pentru a evita comunicarea, trebuie evitate situaţiile de interacţiune dintre parteneri.
Ireversibilitatea comunicării
Mesajul, odată emis şi recepţionat, nu mai poate fi luat înapoi. Dacă s-a comunicat ceva, nu se mai poate reveni la starea existentă înainte de lansarea mesajului.
Putem transforma gheaţa în apă, apa în aburi, aburii în apă şi, din nou, apa în gheaţă. Putem face ca un obiecte în mişcare mecanică să treacă de oricâte ori prin acelaşi punct. Putem reveni oricând la starea iniţială într-un sistem sau un proces reversibil, precum sistemele mecanice.
Pe de ală parte, putem transforma strugurii în vin, dar nu şi vinul în struguri, lemnul în cenuşă, dar nu şi cenuşa în lemn. Înaintăm în vârstă şi nu ne mai putem întoarce la starea copilăriei ş.a.m.d. este vorba de procese şi sisteme ireversibile (termodinamice), în care transformările se produc în sens unic, fără posibilitatea unei reveniri la o stare anterioară.
Un astfel de proces ireversibil este şi cel de comunicare. Ceea ce s-a făcut cu un mesaj bun sau rău, practic, nu mai poate fi desfăcut. Se pot atenua şi îndulci efectele mesajului, dar mesajul nu poate fi luat înapoi. Putem spune: „Am greşit...” sau „M-a luat gura pe dinainte...”, dar nu putem şterge totul pentru a reveni la starea iniţială. Când este vorba de o gafă publică, în mass-media, orice încercare de retragere publică a mesajului are ca efect doar un plus de publicitate asupra gafei iniţiale.
Principiul ireversibilităţii comunicării are câteva implicaţii importante în viaţa cotidiană:
- este periculos să spunem lucruri pe care le putem regreta ulterior. Când nu putem păstra calmul şi stăpânirea de sine, este recomandabil să amânăm sau să evităm comunicarea;
- ori de câte ori lansăm mesaje care ne angajează profund, merită să le cântărim cu atenţie şi luciditate;
- în comunicarea publică, unde mesajul este recepţionat de mai mulţi destinatari, ireversibilitatea comunicării obligă la măsuri de siguranţă speciale.