Sidebar Menu

loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Organizaţiile nonguvernamentale îşi pot asigura resursele materiale şi băneşti, pentru realizarea scopului declarat prin statutul de înfiinţare înregistrat la judecătoria din raza teritorială unde acestea îşi stabilesc sediul principal:

  • cotizaţii de la membrii şi simpatizanţii organizaţiei (cuantumul cotizaţiilor se stabileşte de adunarea generală a membrilor organizaţiei);
  • donaţii, pe de o parte atât de la organizaţii nonguvernamentale româneşti, cât şi străine, iar pe de altă parte donaţii individuale, precum şi de la firme comerciale;
  • legate (dispoziţii testamentare prin care o persoană fizică lasă cuiva o moştenire., un bun);
  • venituri din activităţi proprii;
  • sponsorizări;
  • surse de finanţare din partea administraţiei publice.

Printre resursele de care organizaţiile nonguvenamentale au nevoie pentru a funcţiona, de o deosebită importanţă sunt cele de natură financiară. Accesul limitat la resursele financiare şi slaba capacitate economică a asociaţiilor le face permanent vulnerabile.

Realitatea din ţara noastră demonstrează că sponsorizarea reprezintă o cale principală şi viabilă de sprijin a organizaţiilor nonguvenamentale. Aceasta este dovedită de faptul că până în prezent aceste organizaţii au fost şi sunt sprijinite prin sponsorizare de către agenţii economici din ţara noastră şi din străinătate, potrivit legii.

Sponsorizarea este un act prin care o persoană juridică sau fizică cedează unele bunuri materiale sau financiare unei alte persoane sau instituţii în scop umanitar sau altruist. Este un act prin care o persoană juridică sau fizică se implică activ în dezvoltarea comunităţii în care îşi desfaşoară activitatea. În cazul sponsorizării constând în bunuri materiale, acestea vor fi evaluate prin contractul de sponsorizare la valoarea lor reală din momentul predării lor către beneficiar. Beneficiari ai sponsorizării pot fi: orice persoană juridică fără scop lucrativ care desfăşoară sau urmează să desfăşoare o activitate în domeniile:

  1. cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, sportiv, al protecţiei drepturilor omului, medico-sanitar, de asistenţă şi servicii sociale, de protecţia mediului, al dezvoltării economice, sociale şi comunitare, de reprezentare a asociaţiilor profesionale, precum şi de întreţinere, restaurare, conservare şi punerea în valoare a monumentelor şi siturilor istorice;
  2. instituţiile publice care desfăşoară activităţile definite la punctul a), orice persoană fizică a cărei activitate într-unul din domeniile prevăzute la litera a, este recunoscută de către o persoană juridică iară scop lucrativ sau o instituţie publică ce activează constant în domeniul în care se solicită sponsorizarea.

Completarea legii sponsorizării aduce ca noutate noţiunea de mecenat, care este un act de liberalitate efectuat de către mecena în favoarea unui beneficiar care poate fi orice persoană fizică care necesită un sprijin (Actul de mecenat - Anexa 3).

Legea nr. 32 din 25/05/1994, Lege privind sponsorizarea precizează în art.8: (1) Persoanele fizice sau juridice române, care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de: a) 10% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: cultură artă învăţământ, sănătate, asistenţă şi servicii sociale, acţiuni umanitare, protecţia mediului; b) 8% din baza impozabila pentru sponsorizări în domeniile: educaţie, drepturile omului, ştiinţă-cercetare fundamentală şi aplicată, filantropic, de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice, sport - cu excepţia fotbalului; c) 5% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: religios, social şi comunitar, reprezentarea intereselor asociatiilor profesionale, fotbal. (2) Persoanele fizice sau juridice române, care efectuează acte de mecenat in conditiile prezentei legi, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul acestora, dar nu mai mult de 10% din baza impozabilă.

Activitatea fundaţiilor este susţinută doar din contribuţii ale membrilor fondatori, sumele obţinute din arendarea terenurilor ce le deţin sau închirierea imobilelor din patrimoniul propriu, fundaţiile neputând desfăşura activităţi economice.

Atunci când nu pot fi atrase suficiente resurse dinspre sectorul privat sau de la publicul larg, se apelează la fondurile publice. Modalităţile principale de implicare în susţinerea noului sector nonprofit din partea guvernelor din România sunt63:

  • finanţare directă, prin subvenţii de la bugetul statului.

La rândul lui, acest tip frecvent de sprijin s-a realizat: - prin programe competiţionale proprii de finanţare elaborate de ministere; - la cerere, prin alocare de la bugetele proprii ale ministerelor.

  1. medierea guvernamentală prin instituirea la nivel naţional a programelor internaţionale de finanţare a sectorului nonprofit.

În această categorie sunt incluse programele de finanţări externe din fondurile unor organizaţii publice internaţionale, având ca obiect şi organizaţii nonguvernamentale româneşti (de exemplu: PHARE, USAID, Know How Fund, SAPARD).

  1. sprijinul material direct acordat de către administraţiile locale.

 

În acest sens, o serie de organizaţii nonguvernamentale s-au prevalat de misiunile umanitare promovate pentru a solicita colaborarea primăriilor în obţinerea de facilităţi fiscale, care să facă posibilă desfăşurarea activităţii lor. Astfel, primăriile, prefecturile sau alte servicii descentralizate ale administraţiei, în funcţie de competenţe, au acordat: sedii, reduceri sau scutiri de plată chiriilor, unele dotări (instalarea de posturi telefonice, mobilier), terenuri de construit (pentru orfelinate, spitale, lăcaşuri de cult), autorizaţii gratuite de construcţii etc.

Загрузка...