Managementul serviciilor publice adoptă, în mod conştient sau inconştient, modele care provin din mediul de afaceri privat. Aceasta înseamnă că o serie de idei manageriale specifice pot fi simplu şi uşor de transmis însă, modelul de management propriu-zis, nu este transferabil. Modelul sectorului public implică definirea naturii managementului în relaţie cu scopurile şi condiţiile sectorului public. Analiza managerială dezvoltată pentru sectorul privat poate fi relevantă în cazul organizaţiilor publice, în condiţiile în care există posibilităţi de a fi transformată într-o aplicaţie de succes.
În contextul actual de dezvoltare a sistemului administrativ şi al afacerilor publice se impune necesitatea identificării unor proceduri şi metode care să susţină un sistem eficient de management public. Mediul public îşi are propriile condiţii care exprimă motivaţia fundamentală pentru care managementul public are nevoie de un model propriu. Aici se pot considera anumite valori care nu pot fi realizate în mod adecvat în afara lui. Implicaţiile determinate de utilizarea metodelor de management în mediul public vizează capacitatea organizaţiilor de a corecta imperfecţiunile pieţei, de a produce servicii care nu pot fi produse pe piaţă sau de a redistribui resursele.
Conceptele care exprimă managementul serviciilor publice au ca scop să determine condiţiile şi obiectivele distincte, constituite ca bază pentru modelul managementului public cu deosebirile sale raţionale faţă de managementul aplicat domeniului privat.
Mediul public[1] include organizaţiile prestatoare de servicii publice sau pe cele cu scopuri colective, ale căror valori sunt respectate prin intermediul politicilor care susţin procesele şi activităţile desfăşurate în acest sens.
Politicile reprezintă acele procese, de determinare a valorilor colective, determinate în raport cu totalitatea nevoilor şi diversităţii de interese economice şi sociale formulate şi exprimate de către cetăţenii unei ţări.
În managementul serviciilor publice, valorile comunităţii, interesele şi satisfacerea lor în spiritul dreptăţii trebuie respectate în înţelesul propriu al comunităţii, păstrându-se în termeni optimi ordinea din societate.
Instituţiile publice desfăşoară prestaţii de servicii care sunt determinate de alegerea colectivă, urmărindu-se într-o mai mare măsură procesul politic, decât activităţile determinate prin intermediul pieţei. Serviciile publice, ca rezultate finale ale acestor organizaţii, sunt deseori oferite gratis sau la un preţ mai mic decât cel real.
Uneori, managerii publici decid ca aceste servicii să poată fi vândute şi la preţuri reale de producere a lor, în aceste cazuri fiind necesare decizii colective.
În societate, domeniul public este constituit pe baza unor condiţii sigure, determinând un comportament autoritar şi exprimând scopurile acestuia. Aceste condiţii nu trebuie privite ca nişte limite, ci ca nişte orientări pe care acţiunile colective se bazează în realizarea anumitor fapte. De altfel, aceste condiţii constituie baza legitimă a acţiunilor colective şi se concretizează în dreptul de a vorbi şi exprima liber sistemul de nevoi şi modul de satisfacere a acestuia, precum şi exprimarea organizată a unor concepţii, idei, care se constituie în conţinutul unor decizii colective, adoptate prin intermediul procesului politic şi reprezentate prin dezbateri, discursuri, presiuni, proteste.
[1] Ioan Plumb (coord), Managementul serviciilor publice, Ed. ASE Bucureşti, 2000.