Sidebar Menu

loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Administraţia publică locală poate să decidă cu privire la gestiunea unui serviciu public către o persoană juridică, o entitate economică specializată, prin intermediul unui contract denumit Contract de prestări servicii.

Persoana privată poate utiliza în gestionarea unui serviciu public următoarele instrumente:

  • Concesionarea serviciilor publice

In literatura de specialitate concesiunea este definita în diferite moduri . Selectând elementele comune, esenţiale, din aceste definiţii, putem conchide că prin concesiune se înţelege o convenţie, un act administrativ prin care o persoană publică, numită concedent, încredinţează unei persoane private, numită concesionar, gestiunea serviciului public pe riscul său, recunoscându-i dreptul de a percepe redevenţa de la beneficiarii serviciului. Între concedent şi concesionar se încheie un contract de concesiune. Redevenţa reprezintă suma de bani plătită periodic de persoane care au concesionat anumite bunuri sau servicii. (Anexa 4. - Contract de concesiune)

  • Asocierea in participatie

Potrivit Codului Comercial: "Asociaţiunea în participaţiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăţi o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni sau chiar asupra întregilor activităţi de comerţ".

Administraţiile locale se asociază cu subiecţi economici privaţi numai pentru realizarea de lucrări de interes public.

Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 vizeaza trei aspecte ale asocierii:

  • autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să coopereze şi să se asocieze cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii;
  • pentru protecţia şi promovarea intereselor lor comune, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de a adera la asociaţii naţionale şi internaţionale, în condiţiile legii;
  • autorităţile administraţiei publice locale pot încheia între ele acorduri şi pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la iniţierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională, în condiţiile legii [7, art. 11,12].

Se constată că indiferent de asociere, cooperate, acorduri, ele trebuie să fie încheiate conform legii care reglementează asocierile (Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările ulterioare).

In Anexa 5 se prezintă un model al "Contractului de asociaţiune în participaţiune ".

 Servicile publice în sistem franchising

Franciza presupune transmiterea sau concesionarea mărcii, a mijloacelor de comercializare a mărfii sau a serviciului. Conform legislaţiei româneşti, franciza reprezintă un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice şi juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită francizat (beneficiar), dreptul de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. Astfel în conţinutul ordonanţei Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei se precizează următoarele aspecte:

  1. Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.
  2. Francizorul este un comerciant care:
  • este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
  • conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
  • asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;

- utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului.

  1. Beneficiarul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de către francizori.
    1. Know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs.
    2. Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între un francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu.

În unele ţări, administraţia publică utilizează contractele de franciză pentru a crea şi menţine simbioza dintre sistemul politic şi cel privat.

Pentru serviciile publice contractul de franciză poate fi benefic din următoarele considerente: entitatea economică privată este interesată să mărească capacitatea potenţială a pieţei de vânzare pentru a-şi spori profiturile; administraţia publică este degrevată de riscuri, atât timp cât producerea/vânzarea serviciului se face cu banii agentului economic privat; entitatea economică privată este obligată să respecte normele impuse, să asigure funcţionarea comercială, să investească, să platească o redevenţă în funcţie de vânzările efective.

Elementele componente ale unui Contract de franciză sunt prezentate în anexa

Franciza presupune existenţa unei colaborări strânse între francizor şi francizat, relaţie în care francizorul oferă dreptul de a exploata o afacere. Contractul de franciză trebuie să protejeze drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, ceea ce înseamnă că în contract trebuie stabilite cu stricteţe drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi. Franciza presupune existenţa unei colaborări strânse între francizor şi francizat. În cadrul acestei relaţii, francizorul oferă dreptul de a exploata o afacere. Contractul de franciză trebuie să protejeze drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, ceea ce înseamnă că în contract trebuie stabilite cu stricteţe drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi. Agenţii economici care doresc să fie francizori trebuie să cunoască faptul că ordonanţa 52/1997, cu modificările ulterioare, stabileşte faptul că francizorul trebuie să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţa comercială şi/sau tehnică permanentă, pe toata durata existenţei drepturilor.

  • Locaţia de gestiune

Locaţia de gestiune reprezintă un contract administrativ prin care o persoană publică încredinţează unei persoane private (pe care o remunerează cu sume forfetare) exploatarea unui bun din domeniul public sau al unei afaceri (închirierea fondului de comerţ).

În practică cele mai cunoscute sunt contractele de locaţie a lucrărilor de construcţii. Aceste lucrări sunt încredinţate unor antreprenori specialişti, care după finalizarea lucrărilor, beneficiază în continuare de exploatarea lor, conform clauzelor stabilite prin contractul administrativ.

Faţă de contractul de concesiune, titularul contractului de locaţie este remunerat direct de către administraţia publică, iar spre deosebire de regie, remuneraţia este forfetară (pe baza de comision calculat asupra facturii).

În România locaţia de gestiune este utilizată prin atribuirea responsabilităţilor specifice, unor persoane fizice/juridice, române sau străine, prin decizii ale administraţiei publice locale sau centrale (hotarâre de guvern sau a Consiliului local).

În practică s-a generalizat tipul locaţiei de gestiune (anexa 7) prin care administraţia economiseşte fonduri (comerciantul suportând toate cheltuielile), iar comerciantul privat foloseşte domeniul public o perioadă relativ mare de timp.

  • Achiziţiile publice

Actul normativ care reglementează atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii este O.U.G. 34/2006.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii asigură transpunerea următoarelor Directive ale Uniunii Europene: Directiva 17/2004/CE, Directiva 18/2004/CE, Directiva 665/1989/CEE şi Directiva 13/1992/CEE.

O.U.G. 34/2006 se aplică pentru:

  1. atribuirea contractelor de achiziţie publică;
  2. încheierea acordurilor-cadru;
  3. atribuirea contractelor de achiziţie publică, de către o persoană fizică/juridică în cazul în care respectivul contract este finanţat/subvenţionat în mod direct, în proporţie de mai mult de 50%, de către o autoritate contractantă;
  4. atribuirea contractului de achiziţie publică, de către o autoritate contractantă, ţn numele şi pentru o alta persoană fizică/juridică, în cazul în care respectivul contract este finanţat/subvenţionat în mod direct, în proporţie de mai mult de 50%, de către o autoritate contractantă;
  5. organizarea concursurilor de soluţii;
  6. f) atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Principiile generale urmărite în elaborarea şi aplicarea acestui act normativ sunt următoarele:

  • nediscriminarea, respectiv asigurarea condiţiilor de manifestare a concurenţei reale astfel încât orice operator economic, indiferent de naţionalitate, să aibă dreptul de a participa la procedura de atribuire şi, implicit, de a deveni, în condiţiile legii, contractant;
  • tratamentul egal, respectiv stabilirea şi aplicarea, în toate etapele procedurii de atribuire, a unor reguli, cerinţe şi criterii, identice pentru toţi operatorii economici, astfel încât toţi participanţii la procedura să beneficieze de şanse egale de a deveni, în condiţiile legii, contractant;
  • recunoaşterea reciprocă, respectiv acceptarea:
  • produselor, serviciilor, lucrărilor oferite în mod licit pe piata Uniunii Europene;
  • diplomelor, certificatelor, a altor documente, emise de autorităţile competente din alte state;
  • specificaţiilor tehnice, echivalente cu cele solicitate la nivel naţional;
  • transparenţa, respectiv aducerea la cunoştinţă tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire;
  • proporţionalitatea, respectiv asigurarea corelaţiei între necesitatea obiectivă a autorităţii contractante, obiectul contractului de achiziţie publică şi cerinţele formulate în contextul aplicării procedurii de atribuire;
  • eficienţa utilizării fondurilor, respectiv aplicarea procedurii de atribuire astfel încât să se obţină o maximizare a rezultatului urmărit şi utilizarea unor criterii de atribuire care să reflecte în primul rând avantajele de natura economică ale ofertelor prezentate;
  • asumarea răspunderii, respectiv determinarea clară a sarcinilor şi responsabilităţilor persoanelor implicate în procesul de achiziţie publică, urmărindu-se totodată asigurarea profesionalismului, imparţialităţii şi independenţei deciziilor adoptate pe parcursul derulării acestui proces.

O.U.G. nr. 34/2006 indică mai multe entităţi care au obligaţia de a se supune legii achiziţiilor publice, având calitatea de autorităţi contractante:

  • orice organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local;
  • orice organism de drept public, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial şi care se afla cel puţin în una dintre următoarele situaţii:
  • este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă sau de către un alt organism de drept public;
  • se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante sau a unui alt organism de drept public;
  • în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă sau de cătreun alt organism de drept public;
  • orice asociere formată din una sau mai multe autorităţi contractante. Procedurile de atribuire sunt următoarele:
  1. licitaţia deschisă, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune oferta;
  2. licitaţia restrânsă, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura, urmând ca numai candidaţii selectaţi să aiba dreptul de a depune oferta;
  3. dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-şi depune candidatura şi prin care autoritatea contractantă conduce un dialog cu candidaţii admişi, în scopul identificării uneia sau mai multor soluţii apte să răspundă necesităţilor sale, urmând ca, pe baza soluţiei/soluţiilor identificate, candidaţii selectaţi să elaboreze oferta finală;
  4. negocierea - procedura prin care autoritatea contractantă derulează consultări cu candidaţii selectaţi şi negociază clauzele contractuale, inclusiv preţul, cu unul sau mai mulţi dintre aceştia;
  5. cererea de oferte, respectiv procedura simplificată prin care autoritatea contractantă solicită oferte de la mai mulţi operatori economici.

Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără TVA, a contractului de achiziţie publică este mai mică decat echivalentul în lei a unor praguri diferite pentru furnizare de utilităţi, servicii sau lucrări.

  1. concursul de soluţii, respectiv procedura prin care achiziţia are loc în domeniile: amenajării teritoriului, al proiectării urbanistice şi peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, un plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurenţiale de către un juriu, cu sau fără acordarea de premii.

Orice operator economic are dreptul de a participa, individual sau într-un grup de operatori, la procedura de atribuire. Ofertantul are dreptul de a include în propunerea tehnică posibilitatea de a subcontracta o parte din contractul respectiv.

În documentaţia de atribuire a ofertei de achiziţie publică trebuie incluse, fără a se limita la cele ce urmează, cel puţin:

  1. a) informaţii generale privind autoritatea contractantă, în special cu privire la adresă - inclusiv telefon, fax, e-mail - persoane de contact, mijloace de comunicare etc.;
    1. instrucţiuni privind date limită care trebuie respectate şi formalităţi care trebuie îndeplinite în legătură cu participarea la procedura de atribuire;
    2. cerinţele minime de calificare precum şi documentele care urmează să fie prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare şi selectie;
    3. caietul de sarcini sau documentaţia descriptivă;
    4. alte instrucţiuni privind modul de elaborare şi prezentare a propunerii tehnice şi financiare.

Caietul de sarcini conţine, în mod obligatoriu, o serie de specificaţii tehnice care să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire, fără a avea ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurenţa între operatorii economici.

Modalităţile speciale de atribuire sunt următoarele:

- acordul-cadru: înţelegerea scrisă intervenita între una sau mai multe autorităţi contractante şi unul sau mai mulţi operatori economici, al cărei scop este stabilirea elementelor/condiţiilor esenţiale care vor guverna contractele de achiziţie publică ce urmează a fi atribuite într-o perioadă dată, în mod special în ceea ce priveşte preţul şi, după caz, cantităţile avute în vedere.

  • sistemul de achiziţie dinamic: proces în întregime electronic, limitat în timp şi deschis pe întreaga sa durată oricărui operator economic care îndeplineşte criteriile de calificare şi selectie şi care a prezentat o ofertă iniţială conformă cu cerinţele caietului de sarcini.
  • licitaţie electronică: proces repetitiv realizat după o primă evaluare completă a ofertelor, în care ofertanţii au posibilitatea, exclusiv prin intermediul mijloacelor electronice, de a reduce preţurile prezentate şi/sau de a îmbunătăţi alte elemente ale ofertei; evaluarea finala trebuie să se realizeze în mod automat prin mijloacele electronice utilizate.

Autoritatea contractantă are obligaţiei să întocmească un dosar pentru fiecare contract atribuit, acord-cadru încheiat sau lansare a unui sistem de achiziţie dinamic. Acesta are caracter de document public. Accesul persoanelor la aceste informaţii se realizează cu respectarea termenelor şi procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informaţiile de interes public - Legea nr. 544/2001 - şi nu poate fi restricţionat decât în măsura în care aceste informaţii sunt clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii.

Загрузка...