Administrație publică

Viaţa socială a determinat întotdeauna multiple probleme ale membrilor societăţii, îndeosebi de ordin administrativ. Nevoile formulate de aceştia au dus la apariţia funcţiei publice şi a funcţionarilor care să participe, într-un cadru integrat la îndeplinirea acestora şi satisfacerea obiectivului general al sistemului administrativ creat.. Comunitatea umană n-ar fi progresat dacă nu şi-ar fi creat un întreg organism social, căruia i-a dat valabilitate prin personalul investit în diversitatea de funcţii statornicite de-a lungul timpului.

Statutul funcţionarilor publici reprezintă legea cadru a funcţiei publice în România. Această lege se înscrie pe linia tradiţiei din perioada interbelică a României, justificându-se şi cu argumente de drept comparat.

Dacă prin Statut al funcţionarilor publici se înţelege ansamblul de reguli referitoare la situaţia funcţionarilor, prin funcţie publică se identifică situaţia juridică a persoanei fizice investită legal cu atribuţii în realizarea competenţei unei autorităţi publice (ansamblul drepturilor şi obligaţiilor care formează conţinutul juridic dintre persoana fizică investită şi organul de stat care a investit-o în funcţia publică). Toate aceste drepturi şi obligaţii sunt create şi organizate în vederea realizării puterii publice.

1. Definiţia funcţiei publice

Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administraţie publică necesită o extrem de largă gamă de prestaţiuni realizate prin serviciile publice, ca şi un personal cu pregătire profesională diversă. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale colectivităţii, a nevoilor omului care trăieşte într-o grupare organizată, rămâne finalitatea esenţială şi singura justificare a administraţiei publice, atât de diversificată, mai ales în prestaţiunile sale către populaţie.

Privită din punct de vedere sociologic, administraţia publică nu reprezintă altceva decât o sumă de colectivităţi umane care organizează anumite acţiuni în favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucrează în administraţie capătă importanţă considerabilă.

Oricât de perfectă ar fi organizarea unui organism social şi oricât de bune legi şi decizii ar fi, rămâne, doar o simplă schemă, fără viabilitate, dacă nu există oameni competenţi, activi şi devotaţi pentru realizarea scopului stabilit.

De aceea, se poate spune că eficacitatea administraţiei publice depinde de calitatea umană şi capacitatea tehnică a celor care alcătuiesc organele administraţiei publice, a funcţionarilor care lucrează în administraţie publică, îndeplinind o funcţie de stat, o funcţie publică.

Exercitarea unor atribuţii pe baza unor însărcinări în cadrul organelor administraţiei publice constituie funcţii în cadrul acestor organe, iar cei care le realizează au calitatea de funcţionari ai organelor administraţiei publice.

Funcţia, în cadrul administraţiei publice, poate fi definită „ca un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală(Legea nr. 188/1999, privind statul funcţionarilor publici, modificată şi completată prin Legea nr.161/2003, Titlul III - Reglementări privind funcţia publică şi funcţionarii publici).

1. Trăsături ale funcţiei publice

Fiecare funcţie publică se caracterizează prin anumite trăsături, dar tuturor funcţiilor publice le sunt comune următoarele :

1. funcţia publică reprezintă un complex de drepturi şi obligaţii, care nu sunt facultative, ci obligatorii pentru persoana investită ;
2. funcţia publică are un caracter de continuitate care decurge din însăşi continuitatea existenţei statului;
3. funcţia publică nu poate face obiectul unei înţelegeri între părţi, ea este rezultatul unui act unilateral de voinţă prin investitura legală ce se acordă persoanei care exercită funcţia ;
4. funcţia publică, în marea ei majoritate, are un caracter profesional, fiind exercitată de oameni care îşi fac din aceasta o profesie ;
5. funcţia publică poate avea şi un caracter politic, iar titularii acestor funcţii (miniştrii, secretarii şi subsecretarii de stat, prefecţii şi primarii) au un regim juridic special.
6. funcţia publică este accesibilă tuturor cetăţenilor, în condiţiile legii.

1. Clasificarea funcţiilor publice

Funcţiile publice se clasifică :

1. a) funcţii publice generale şi funcţii publice specifice ;
2. b) funcţii publice de clasa I, funcţii publice clasa a II a, funcţii publice clasa a III a'.

Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale.

Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor specifice.

Funcţiile publice se împart în trei clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice, astfel:

1. clasa I, cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă ;
2. clasa a II a, cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă ;
3. clasa a III a, cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diplomă.

După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice se împart în trei categorii după cum urmează :

1. funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;
2. funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere;
3. funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.
4. Funcţionarii din administraţia publică

Funcţionarul public este persoana fizică investită cu o funcţie publică cu caracter de permanenţă în serviciile autorităţii centrale sau locale, ori în instituţiile publice care aparţin de acestea. Ocuparea funcţiei de către funcţionar, în mod legal, se face prin simpla investire sau prin investirea urmată de încheierea unui contract de muncă sau prin simpla încheiere a unui contract de muncă.

Investirea este un act unilateral de putere, iar contractul de muncă este un acord de voinţă.

Funcţionarii din administraţia publică locală pot fi grupaţi în mai multe categorii, în raport de criteriile folosite :

1. a) în raport de gradul de independenţă în exercitarea funcţiei nominalizăm :

• înalţi funcţionari publici, categorie nouă de funcţionari publici reglementată prin Legea nr. 161/2003 ;
• funcţionarii cu munci de răspundere, deci funcţionarii de decizie şi control; aceştia au ca principale atribuţii conducerea şi coordonarea activităţii celorlalţi angajaţi, putând adopta şi acte decizionale;

- funcţionarii de execuţie, aceştia desfăşoară mai mult o activitate faptică, fie de pregătire a actelor decizionale, fie de punere a lor în executare, activitatea lor fiind strict îndrumată.

Este necesar un echilibru între numărul funcţionarilor de decizie şi control şi acela al funcţionarilor de execuţie, echilibru care este strict uniform (funcţiile de conducere fiind de maxim 12% din numărul total al funcţiilor publice).