loading...

În cazul când nu puteți vizualiza articolul faceți refresh la pagină (butonul F5).

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  1. Recrutarea funcţionarilor publici

Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

  1. are cetăţenie română şi domiciliul în România ;
  2. cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
  3. are vârsta de minim 18 ani împliniţi;
  4. are capacitate deplină de exerciţiu ;
  5. are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate ;
  6. îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică ;
  7. îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice ;
  8. nu a fost condamnată pentru săvârşirea unor infracţiuni (contra umanităţii, contra statului, de serviciu, a unor fapte de corupţie); i) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani; j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită de lege. Ocuparea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire şi concurs.
  1. Numirea funcţionarilor publici

Numirea în funcţiile publice se face prin actul administrativ emis de către conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice din administraţia publică sau centrală.

Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, data de la care urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii.

Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public.

La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul public depune jurământul de credinţă în termen de 3 zile de la numirea în funcţia publică definitivă, în următoarea formulă: „ Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică.

  1. Promovarea funcţionarilor publici

In carieră, funcţionarul public beneficiază de dreptul de a promova în funcţia publică şi de a avansa în gradele de salarizare.

Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice superioare vacante. Promovarea într-o funcţie publică superioară vacantă se face prin concurs sau examen.

Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcţie publică de execuţie din gradul profesional superior, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime :

  • să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice de execuţie din gradul profesional principal sau 4 ani în funcţiile publice de execuţie din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite ;
  • să fi obţinut la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel puţin calificativul „foarte bine" ;
  • să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului. Pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere pot participa persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:
  • sunt absolvente ale programelor de formare specializată şi perfecţionare în administraţia publică ;
  • au fost numite într-o funcţie publică din clasa I;
  • îndeplinesc cerinţele specifice prevăzute în fişa postului, precum şi condiţiile de vechime.

Astfel sunt necesari: minimum 2 ani, pentru funcţiile de şef de birou, şef serviciu şi secretar al comunei şi minimum 5 ani pentru celelalte funcţii publice.

  1. Drepturi, obligaţii, răspunderi ale funcţionarilor publici din România

a)Drepturile funcţionarilor publici sunt de două categorii, în funcţie de normele juridice care le prevăd: administrative sau drepturi de funcţiune, necesare funcţiei cu care sunt investiţii; personale sau drepturi ale muncii, în calitatea lor de salariaţi, reflectate de Codul muncii.

Drepturile de funcţiune sau administrative sunt prevăzute de normele juridice de organizare şi funcţionare a organului din care face parte funcţionarul, constituind atribuţiile funcţiei respective.

Exercitarea drepturilor de funcţiune este, deci, obligatorie pentru funcţionarul public şi din această cauză el este apărat în mod special faţă de acei care ar căuta să aducă o atingere exerciţiului atribuţiilor sale.

Drepturile personale sunt drepturi oricum comune pentru toţi funcţionarii publici, printre care se numără : dreptul de a i se asigura un loc de muncă, dreptul la salariu (salariu de bază, de merit, indemnizaţie de conducere, sporuri), dreptul la stabilitate în muncă, dreptul la opinie (este interzisă orice discriminare pe criteriul opiniilor politice, sindicale, filozofice sau religioase), dreptul la promovare în categorii de încadrare sau funcţii superioare; dreptul la asociere sindicală, dreptul la grevă; dreptul la concediu şi la repaus săptămânal; dreptul la folosirea bazei materiale; dreptul la perfecţionare profesională; dreptul la asigurări sociale.

  1. Obligaţiile funcţionarilor publici sunt, de asemenea, de două categorii, distincţia bazându-se pe aceleaşi criterii ca şi în cazul drepturilor. Prima categorie o formează obligaţia de funcţiune prevăzută de normele juridice de reglementare a organizării şi funcţionării, iar refuzul îndeplinirii lor constituie infracţiune. A doua categorie o formează obligaţiile personale care decurg din calitatea de salariat, iar încălcarea lor constituie abatere disciplinară.

Deci, funcţionarii au ca obligaţii : respectarea programului de lucru şi folosirea integrală şi cu eficienţă a timpului de muncă, ridicarea necontenită a nivelului de calificare profesională, îndeplinirea sarcinilor de subordonare ierarhică, prin care se asigură o unitate de acţiune în diferitele domenii de activitate ale administraţiei publice şi totodată se realizează autoritatea ierarhică.

O altă obligaţie importantă este aceea de a păstra secretul şi discreţia în legătură cu problemele de serviciu, atât în interiorul instituţiei unde lucrează, cât şi în afara acesteia.

  1. Răspunderea funcţionarilor publici

Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

Constituie abateri disciplinare următoarele fapte :

  • întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor ;
  • neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor ;
  • absenţe nemotivate de la serviciu ;
  • nerespectarea în mod repetat a programului de lucru ;
  • intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
  • nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter ;
  • manifestări care aduc atingerea prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea ;
  • desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
  • refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu ;
  • încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi (anexa 8), conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
  • stabilirea de către funcţionarii publici de execuţie de relaţii directe cu petenţii în vederea soluţionării cererilor acestora.

Sancţiunile disciplinare sunt:

  • mustrarea scrisă;
  • diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
  • suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau după caz, de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1-3 ani;
  • trecerea într-o funcţie publică inferioară pe o perioadă de până la l an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului,
  • destituirea din funcţia publică.

În Statutul funcţionarilor publici este reglementată instituţia „cazierului administrativ", definit ca fiind actul care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu au fost radiate în condiţiile legii. Acest document este necesar în următoarele situaţii:

  • desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea funcţionarilor publici;
  • desemnarea unor funcţionari publici în calitate de preşedinte şi membru în comisia de disciplină;
  • desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară ;
  • ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere.

LISTA FUNCŢIILOR PUBLICE I. Funcţii publice generale

  1. Secretar general al guvernului şi secretar adjunct al guvernului;
  2. Consilier de stat;
  3. Secretar general şi secretar adjunct din ministere ;
  4. Prefect;
  5. Subprefect;
  6. Secretar general al prefecturii, secretar general al judeţului;
  7. Director general din cadrul ministerelor ;
  8. Director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor;
  9. Secretar al municipiului, al oraşului, al comunei;
  10. Director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice

descentralizate, precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităţilor

administraţiei publice locale;

  1. Şef serviciu ;
  2. Şef birou ;
  3. Expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor ;
  4. Referent de specialitate ;
  5. Funcţii publice specifice
    1. Arhitect şef;
    2. Inspector de concurenţă ;
    3. Inspector vamal;
    4. Inspector de muncă ;
    5. Controlor delegat;
    6. Comisar .
Loading...