Activitatea de comunicare publică în cadrul instituţiilor publice administrative se desfăşoară printro serie de activităţi cu caracter general dar şi specifice, pe baza unor strategii.
Strategia activităţii de comunicare publică constă în definirea obiectivelor şi a mijloacelor specifice pe care autoritatea sau instituţia publică vrea şi poate să le realizeze prin eşalonarea lor în timp. Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice în realizarea comunicării publice folosesc următoarele tipuri de strategii[1]:
- strategiile de autoritate (de putere), prin care se urmăreste afirmarea autorităţii sau a instituţiei publice în domeniile ei de competenţă tradiţionale cât şi în cele noi dobândite în contextul dinamicii şi modificării elementelor din sistemul social;
- strategiile de eficienţă, prin care se urmăreste să se amelioreze eficacitatea diferitelor elemente structurale ale autorităţilor sau instituţiilor publice precum şi a elementului uman ce le compun;
- strategiile de încredere, prin care urmăreste să se creeze un dialog real şi constructiv cu cetăţenii, cu organizaţii şi instituţii publice şi private.
Metodele şi tehnicile prin care autorităţile şi instituţiile publice desfăşoară activităţii de comunicare publică fac parte din categoria generală de tehnici şi metode de comunicare, şi anume: generale (informări, audienţe, întâlniri cu diferite categorii de cetăţeni, legătura cu mijloacele de informare în masă, scrisori adresate unor categorii de cetăţeni etc. ) şi tehnici audio-vizuale (comunicate înregistrate pe suport audio şi video, filmul de prezentare, fotografi, spoturi publicitare, afişaje, panotaje etc.).
[1] Deac Aron Liviu, op.cit, p. 61