Având la bază modulul organizaţiei comunicante, comunicarea din administraţia publică trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- finalitatea: are obiective riguros definite şi urmărite prin punerea în practică a unui plan de comunicare;
- adaptabilitatea: foloseşte sisteme de informaţii adaptate nevoilor specifice fiecărui sector şi care concordă cu cultura organizaţională;
- instrumentalitatea: există o serie de instrumente, suporturi, dispozitive, indicatori la care se apelează selectiv, în funcţie de obiectivele vizate;
- multidirecţionalitatea: informaţia circulă în toate direcţiile: de sus în jos, de jos în sus, pe orizontală, pe diagonală, în interiorul şi exteriorul organizaţiei;
- flexibilitatea: integrarea comunicării informale şi crearea unei structuri care să favorizeze acest mix formal-informal.
În concluzie, comunicarea organizaţională din administraţia publică este un proces care necesită o organizare riguroasă şi care urmăreşte:
- coordonarea- proces ce vizează atingerea unui obiectiv prestabilit;
- armonizarea- concentrarea asupra definirii unui obiectiv comun.