Substantivul instituţie însemnă, în sens larg, organizaţie publică. In Dreptul administrativ şi în Ştiinţa administraţiei termenul instituţie are cel puţin trei accepţiuni specifice:
- Atunci când vorbim de „autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice" (vezi definiţia administraţiei publice) prin instituţie înţelegem structura administrativă a cărei activitate are caracter preponderent de serviciu public, cum este o unitate de învăţământ, cum sunt diversele unităţi care desfăşoară activităţi cu caracter social, cultural
- Termenul instituţie mai desemnează şi administraţia publică în sensul global al acestei sintagme, de unitate formată din autoritate şi activitatea pe care o desfăşoară; atunci când în limbajul comun se folosesc termeni generici ca minister, guvern, preşedinte, primar se înţelege instituţia respectivă, adică unitatea formată din autoritate şi activitate.
- Termenul instituţie este utilizat uneori de lege pentru a desemna aparatul administrativ pus la dispoziţia unei autorităţi unipersonale pentru ca aceasta să-şi poată exercita atribuţiile.
Un exemplu în acest sens este instituţia prefectului. Potrivit art.123 din Constituţie[1], prefectul este o autoritate unipersonală a administraţiei publice care reprezintă Guvernul pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale. Textul constituţional dă în competenţa prefectului controlul administrativ de legalitate a actelor autorităţilor administraţiei publice locale. Astfel, prefectul dintr-un judeţ poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele consiliului judeţean, ale consiliilor locale şi ale primarilor din judeţ, dacă apreciază că sunt ilegale. Primul efect al acţiunii prefectului este suspendarea de drept a actelor atacate. Celelalte atribuţii ale prefectului sunt stabilite prin lege organică. Este vorba de Legea nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului[2]. După cum se vede şi din titlu, legea nu se limitează doar la reglementarea atribuţiilor prefectului, ci defineşte şi instituţia prefectului. Conform art.2 din lege, instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu, care se organizează şi funcţionează sub conducerea prefectului, pentru ca acesta să-şi poată exercita atribuţiile.
Constituţia României republicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.767 din 31.10. 2003.
[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.225 din 24.03. 2008.