Autorităţile administrative reprezintă forme organizatorice ale puterii executive, constituite în structuri stabile, specializate, cu activitate permanentă, dispunând de personal calificat, de mijloace materiale şi financiare corespunzătoare, precum şi de atribuţii proprii. Aceste caracteristici sunt determinate, în principal, de permanenţa şi consistenţa sarcinilor specifice care revin sistemului administrativ şi conferă în ultimă instanţă însăşi stabilitatea şi continuitatea statului.
Modul de formare şi organizare a autorităţilor executive relevă existenţa unor structuri stabile, predeterminate de lege după natura atribuţiilor încredinţate, nivelul competenţei teritoriale şi poziţia în sistem.
Autorităţile administrative desfăşoară o activitate executivă cu caracter continuu, spre deosebire de puterea legislativă înfăptuită cu intermitenţă în sesiunile şi şedinţele parlamentului, ori de cea judecătorească declanşată numai la sesizare.
Atât stabilitatea şi specializarea structurilor administrative, cât şi continuitatea activităţii acestora sunt însă relative, pentru că dinamica nevoilor sociale determină mutaţii în sarcinile executive şi asupra cadrului executiv, manifestate prin reforme şi reorganizări administrative.