Egalitatea între cetăţeni este un principiu fundamental de drept, în temeiul căruia nu sunt admise discriminări între cetăţeni, în privinţa modului de dobândire şi exercitare a drepturilor şi obligaţiilor, pe criteriile prevăzute de lege, dintre care amintim: rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opiniile, apartenenţa politică, averea sau originea socială.
Egalitatea în drepturi este o expresie juridică a egalităţii politice, sociale, culturale, etc., care constă în poziţia similară a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii sau servituţi, nimeni nefiind mai presus de lege.
Acţiunea acestui principiu se răsfrânge şi asupra administraţiei publice, care trebuie să-i asigure aplicarea, egalitatea juridică operând atât în interiorul autorităţilor executive, cât şi faţă de acestea.
Privitor la egalitatea juridică, precizăm că:
- în cazul egalităţii minorităţilor naţionale, statul recunoaşte şi garantează acestora dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase;
- egalitatea religioasă este garantată de libertatea conştiinţei şi a cultelor religioase autonome faţă de stat, nimeni neputând fi constrâns la adoptarea ori aderarea la o credinţă religioasă;
- egalitatea între sexe este garantată de ocrotirea acordată vieţii de familie, de regimul de muncă şi salarizare a femeilor;
- egalitatea politică este garantată prin egalitatea de tratament, indiferent de apartenenţa politică a cetăţeanului, prin libertatea de întrunire şi de asociere politică sau sindicală, precum şi în alte forme;
- egalitatea nu poate fi afectată de considerente de avere sau de origine socială, în condiţiile lichidării oricăror privilegii şi limitări de asemenea natură.
Precizăm că, egalitatea de tratament implică şi soluţii diferenţiate, faţă de cei aflaţi în situaţii diferite, în condiţiile legii.