Intr-un stat de drept, răspunderea administraţiei îmbracă diverse forme şi se referă atât la funcţionarul public vinovat, cât şi la autorităţile administraţiei publice. Astfel, distingem forme ale răspunderii sancţionatorii, cum este cazul celei disciplinare şi a celei penale, şi forme ale răspunderii reparatorii, cum este cea patrimonială, pentru daunele cauzate terţilor de către administraţie.
In plus, înseşi actele administrative, cea mai importantă expresie juridică a puterii executive, sunt supuse unor condiţii de legalitate, de fond şi de formă, a căror încălcare este sancţionată cu nulitatea. Este vorba aici de o formă de răspundere specifică, prin care actele administrative sunt lipsite tocmai de efectele juridice care au constituit motivul adoptării sau emiterii lor.
Pe linia protecţiei juridice a persoanelor, Constituţia din 1991, revizuită în 2003, prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
Toate aspectele prezentate demonstrează că într-un stat democratic, există suficiente forme de responsabilitate a administraţiei publice, pentru ca aceasta să nu se situeze deasupra cetăţeanului, ci în serviciul acestuia.