Există câteva metode de apărare faţă de tacticile partenerilor de negociere, cum ar fi:
- Tergiversarea – partenerul evită luarea unei decizii. Se va arăta regretul de a nu finaliza operaţiunea şi intenţia de a finaliza contractul cu o firmă concurentă.
- Politeţea exagerată – poate ascunde desconsiderarea sau dispreţul. Se evidenţiază merite reale sau imaginare. Se va răspunde ce aceeaşi monedă.
- Prezentarea unor cuvinte scoase din contextul iniţial – se va arăta că afirmaţia s-a făcut în alt context, care va fi repetat.
- Apelul la simţuri şi corupţia – face trimitere la colaborarea anterioară, mândria personală sau naţională, momente plăcute petrecute. Sunt oferite cadouri de valoare mare, sume de bani în valută forte, în vederea obţinerii unor concesii majore.
- Reproşuri în legătură cu omisiuni sau greşeli anterioare – se va replica arătând că aceasta vizează o situaţie trecută şi nu are legătură cu problema analizată.
- Constrângerea sau intimidarea – este utilizată când lipsesc argumentele convingătoare sau se urmăreşte exercitarea de presiuni. Se va propune amânarea negocierilor şi reluarea acestora la o dată şi o oră convenabilă ambilor parteneri.
- Şantajul – ameninţarea cu dezvăluirea anumitor fapte reprobabile din viaţa sau activitatea partenerului, menite să-l compromită moral sau profesional în cazul în care nu va accepta punctul său de vedere.