Administrație publică

In conformitate cu prevederile art. 2, alin. 2 din Legea nr.188 din 8 decembrie 1999, privind Statutul funcţionarilor publici¹, funcţionarul public este persoana numită într-o funcţie publică.

Astfel, considerăm necesar să ne oprim şi asupra conceptului de funcţie publică. Potrivit legii, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală.

Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:

• legalitate, imparţialitate şi obiectivitate;
• transparenţă;
• eficenţă şi eficacitate;
• responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
• orientare către cetăţean;
• stabilitate în exercitarea funcţiei publice;
• subordonare ierarhică;

Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la Legea statutului funcţionarilor publici, iar activităţile administrative care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:

a punerea în executare a legilor şi a celorlalte ecte normative;

1. elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice

autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;

1. elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor,

analizelor şi statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea

legilor, necesare pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice;

1. consilierea, controlul şi auditul public intern;
2. gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;
3. colectarea creanţelor bugetare;
4. reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;
5. realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei

publice.

Aşa cum am menţionat, pentru a putea ocupa o funcţie păublică, persoana trebuie sa fie numită în funcţia respectivă. Anterior actului de numire al funcţionarului public se desfăşoară activitatea de recrutare şi selecţie a acestuia.

Literatura de specialitate evidenţioază o serie de criterii pentru clasificarea funcţionarilor publici:

-după modul de investire în funcţie, funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi; -după criteriul studiilor necesare pentru ocuparea unei funcţii publice, funcţionarii publici se impart în trei clase: clasa I (funcţionarii publici cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă), clasa a II-a (funcţionarii publici absolvenţi de studii superioare de scurtă durată) şi clasa a III-a (funcţionarii publici absolvenţi de studii medii); Potrivit niveluilui atribuţiilor titularului funcţiei publice, distingem: înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie;

-după caracterul funcţiei, funcţionarii publici pot fi clasificaţi în funcţionari profesionali (de carieră) şi funcţionari politici;

-după gradul de stricteţe al disciplinei deosebim între funcţionari civili şi funcţionari

militari;

-în funcţie de modul de asigurare a funcţionării serviciilor publice, distingem între guvernanţi şi agenţi publici;

-după regimul juridic aplicabil, se deosebesc funcţionarii publici supuşi statutului general de funcţionarii publici supuşi unor statute speciale;

-după natura autorităţilor publici, distingem între funcţionari publici din administraţia guvernamentală şi cei din administraţia autonomă.