Termenul „deontologie" provine din grecescul „deontor" care înseamnă ceea ce se cuvine şi „logos" care înseamnă ştiinţă.
Deontologia poate fi desemnată ca fiind ansamblul normelor etico-juridice care conturează un comportament profesional sau privat.
Pornind de la definiţia generală dată deontologiei, putem să particularizăm deontologia funcţionarului public şi să o definim ca fiind ansamblul normelor ce guvernează comportamentul profesional şi privat al funcţionarului public, ca titular al funcţiei publice.
În situaţia în care funcţionarul public a încălcat normele privind deontologia funcţiei publice, respectiv, şi-a încălcat obligaţiile profesionale deduse din raportul de funcţie publică precum şi normele de comportament în interiorul şi în afara instituţiei publice, intervine raspunderea disciplinară a acestuia. Prin astfel de abateri disciplinare, funcţionarul public îşi lezează demnitatea şi prestigiul, statutul său socio-profesional şi moral.
Reglementarea comportamentului profesional al funcţionarului public se face atât prin dispoziţii constituţionale cu valoare de principiu, cât şi prin acte juridice emise de organul legislativ, alte categorii de acte normative, dar şi cu ajutorul normelor cutumiare, în special în domeniul diplomaţiei sau al jurisprudenţei.