Funcţia publică este o profesie, o activitate exercitată în legătură cu treburile statului, în baza unei învestiri obţinute prin alegeri, numire, desemnare etc. Statutul ei este stabilit de stat prin organele sale competente. Se poate vorbi astfel de o deontologie a funcţiei de parlamentar, de judecător, de procuror şi, în general, de o deontologie a funcţiei publice.
Funcţie < lat. function (prin fr. fonction) = exercitare, săvârşire a ceva pentru cineva.
În română şi franceză desemnează profesia, activitatea unei persoane în cadrul societăţii sau a unui grup social.
Există aşadar două tipuri de funcţii:
- funcţii publice, care presupun realizarea activităţilor prin exercitarea unor prerogative de putere publică (diferenţiate, dat fiind că aparţin puterii legislative (funcţie public legislativă), puterii executiv-administrative (funcţie publică executiv- administrativă), puterii judecătoreşti (funcţie publică judecătorească);
- funcţii private.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici reglementează regimul
general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu (art. 1. alin. 1).
Scopul acestei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală (art. 1. alin. 2).
Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici reglementează normele de conduită profesională a funcţionarilor publici (art. 1. alin. 1).
Conform art. 2, obiectivele Codului de conduită sunt să asigure creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum şi să contribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din administraţia publică, prin:
- reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
- informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit să se aştepte din partea funcţionarilor publici în exercitarea funcţiilor publice;
- crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi funcţionarii publici, pe de o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice, pe de altă parte.
Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului enunţă normele juridice aplicabile Prefectului-Reprezentantul Guvernului pe plan local şi cele aplicabile instituţiei prefectului.
Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar
reglementează statutul funcţionarului public parlamentar din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României (art. 1. alin. 1).