Pin It

Conceptul de dezvoltare durabila a luat nastere acum 30 de ani, ca raspuns la aparitia problemelor de mediu si a crizei resurselor naturale, in special a celor legate de energie. Practic, Conferinta privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul in care se recunoaste ca activitatile umane contribuie la deteriorarea mediului inconjurator, ceea ce pune in pericol viitorul omenirii.
Cativa ani mai tarziu, in 1983, isi incepea activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Brundtland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.
Doi ani mai tarziu, in 1985 era descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena a inceput cautarea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara Planeta.

In 1987, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile (“sustainable development”): “Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile.

Raportul Brundtland cuprindea cateva obiective potrivit carora realizarea dezvoltarii durabile inseamna:

  • asigurarea in continuare a cresterii economice cu respectarea conditiei de baza a conservarii resurselor naturale;
  • eliminarea saraciei si asigurarea conditiilor satisfacerii nevoilor esentiale de munca, hrana, energie, apa, locuinta si sanatate;
  • orientarea proceselor de crestere economica spre o noua calitate;
  • asigurarea unei cresteri controlate a populatiei;
  • conservarea si sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului dezvoltarii economice asupra mediului;
  • restructurarea tehnologiilor de productie si mentinerea sub control a riscurilor acestora;
  • asigurarea unei abordari integrate a deciziilor privind cresterea economica, mediul inconjurator si resursele de energie.

►Se observa ca respectarea cerintelor dezvoltarii durabile reclama solutii sociale, politice, economice, demografice si tehnice.

Termenul de dezvoltare durabila a inceput sa devina, insa, foarte cunoscut abia dupa  Conferinta internationala privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro in vara lui 1992, cunoscuta sub numele de “Summit-ul Pamantului”.* la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor conventii referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si  stoparea defrisarilor masive. Tot atunci a fost elaborata si Agenda 21, sau Agenda dezvoltarii durabile - planul de sustinere a dezvoltarii durabile. La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila.

Agenda Locala 21 a fost elaborata si adoptata la Summitul Mondial de la Rio de Janeiro in 1992, ca instrument de promovare a conceptului dezvoltarii durabile. Dupa zece ani, la Johannesburg, in 2002, al doilea Summit promoveaza AL 21 ca principal instrument de realizare a bunastarii populatiei lumii. Dedicata administratiei locale, AL 21 stabileste prin participare publica un echilibru intre dezvoltarea economica, echitatea sociala si protectia mediului.


Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv si al Uniunii Europeane, incepand cu 1997, cand a fost inclus in Tratatul de la Maastricht, iar in 2001, la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila a UE, careia i-a fost adaugata o dimensiune externa  la Barcelona, in 2002.

Dezvoltarea durabila este un concept multidimensional .

Din definitia dezvoltarii durabile formulata prin Raportul Brundtland in 1987, reies urmatoarele aspecte:

            -a) introducerea sintagmei dezvoltare durabila in vocabularul uzual al stiintei economice a reprezentat o necesitate obiectiva. Notiunea a fost chemata si impusa sa serveasca, pe plan teoretic, drept raspuns la criza economica si ecologica pe care o parcurge lumea la sfarsit de secol XX si inceput de nou mileniu.

            -b) la nivelul unanimitatii, in sondajul opiniei publice, se afla ideea dupa care dezvoltarea durabila are o puternica incarcatura morala. Se pleaca , aici, de la premisa realista ca, pe zestre pe care o mosteneste, fiecare generatie isi construieste viitorul. Din acest punct de vedere, este de datoria generatiei actuale, ca ea sa ofere noilor si viitorilor veniti cel putin aceleasi sanse pe care ea le-a mostenit.

            -c) dezvoltarea durabila va deveni tot mai mult o constanta a politicilor economice si sociale ale fiecarui stat.

            -d) dezvoltarea durabila comporta un tratament diferit ca nivel, mod de abordare si intelegere, tehnologie, resurse la care se poate face apel si sanse de reusita. Altfel spus, capata sensuri si semnificatii diferite in functie de timp, spatiu, zona geografica etc.

             De exemplu pentru  tarile dezvoltate, problema depoluarii, a imbunatatirii calitatii vietii etc. este una de transformare, adaptare si modernizare.

            Pentru  tarile slab dezvoltate, problema nu este de calitate a vietii, ci chiar a vietii, a supravietuirii. Aici, structurile de productie poluante, cu urmari nefaste pt. degradarea solului, a apei etc., adauga la situatia materiala deja mizera, noi factori agravanti. Si mai grav este ca, rata redusa a cresterii economice, de aici, nu elibereaza fonduri necesare pt. investitii in echipamente de control si tehnologie antipoluanta, pt. restructurarile tehnologice, institutionale si manageriale care se impun.

            Statisticile dovedesc, cu date indubitabile, ca tarile sarace ale lumii exercita cea mai slaba presiune asupra planetei. Nivelurile de dezvoltare economica fac din ele cei mai mici poluatori cu CO2, SO2, NO2, practic la jumatate fata de tarile dezvoltate. Efectul de sera si incalzirea pamantului nu se datoreaza, primordial, saracilor. In mod contradictoriu insa, grija si respectul pt. Tot ceea ce inseamna mediul se pare ca este o atitudine ce tine de mentalitatea celor bogati. Cu cat nivelul pe scara bogatiei sociale este mai ridicat cu atat atitudinea fata de natura este mai respectuoasa.

            -. e) notiunea de durabil trimite la durata, la un interval de timp indelungat. Procesul trebuie convertit spre o dezvoltare umana durabila, orientata prioritar spre calitatea vietii si a mediului