Ca orice proiect de anvergura, dezvoltarea durabila presupune o evolutie procesuala realizabila prin rezolvarea unor probleme. Unele sunt comune, apartin procesului dezvoltarii in general, altele sunt specifice. Cum dezvoltarea durabila nu este decat o secventa a dezvoltarii in general, vom incerca o succinta trecere in revista a problemelor.
1 - Constrangerea demografica
Factorul populatie si influenta sa asupra dezvoltarii in general, a celei durabile, in special, pot fi analizate din multe puncte de vedere. Obiectivul preocuparii noastre impune accentul asupra numarului, structurii si sanatatii populatiei.
Oprindu-ne asupra primului aspect, numarul populatiei, intrebarea la care dezvoltarea durabila trebuie sa gaseasca raspuns este, ce numar de populatie poate suporta planeta Pamant ? Sau, cu alte cuvinte, care sunt, capacitatea biotica si putinta de a hrani o populatie in continua crestere ale planetei noastre? De fapt, ca sa ramanem in termenii definitiei dezvoltarii durabile, ce sanse sunt ca aceasta populatie, tot mai numeroasa sa traiasca intr-un mediu perfect conservat si sa se hraneasca tot mai bine?
Desi preocupari serioase au existat si exista, nimeni nu poate spune cu exactitate care este numarul maxim de oameni pe care planeta Pamant il poate atinge. Estimarile oamenilor de stiinta, pornindu-se de la dinamica prezenta cea imediat urmatoare (7,5 mld. In 2015 si 11,5 mld. In 2150) conduc la o cifra situata intre 30-150 mld. Insasi marja de siguranta pe care cercetatorii problemei si-o iau vorbeste singura despre dificultatile enorme pe care le comporta determinarea acestui maxim.
Structura populatiei nu pune mai putine probleme decat numarul ei.
Intereseaza aici, in primul rand, structura socio-profesionala, gradul de instruire, calitatea populatiei. Si intereseaza pentru ca, indubitabil, dezvoltarea durabila nu poate fi opera unor analfabeti. Daca dezvoltarea durabila este confruntata cu si are de rezolvat o problema, aceasta se pune in urmatorii termeni: exact acolo unde cresterea economica trebuie sa castige, atat cantitativ cat si calitativ, adica in tarile lumii a treia, exact acolo nivelul de educatie al populatiei sufera. Tocmai acolo, o lume in crestere, analfabeta sau semianalfabeta trebuie hranita in conditiile in care produce putin sau foarte putin.
In al doilea rand, prezinta importanta, din punct de vedere al dezvoltarii durabile, , repartitia populatiei in crestere pe cele 2 mari zone: urban si rural.
Se stie ca o caracteristica a cresterii economice clasice a fost exodul masiv al populatiei de la sat spre oras, exod care si-a avut logica lui, legata de imprejurari cum ar fi:
- accelerarea industrializarii, cu toate avantajele ce decurg de aici pe linia locurilor de munca, serviciilor ieftine, abundente si de calitate;
- defavorizarea zonelor rurale sub raportul investitiilor publice si private dar si in plan social, cultural, civic, de unde o forta si reactie de respingere a satului, asimilat cu mizeria si incultura.
Pentru oras, suprapopularea a condus la aparitia unor fenomene negative in planul:
- ocuparii fotei de munca (somaj masiv);
- locuintelor;
- serviciilor urbane;
- aparitia unor periferii, insule ale mizeriei, saraciei si promiscuitatii, contrastante sfidator cu centrele opulente;
- delicventa, violenta, prostitutie, droguri etc;
- dificultatilor de aprovizionare cu alimente, energie, apa etc;
- dificultatilor administrative.
Pentru satul depopulat, problemele nu au lipsit si nu lipsesc. Populatia ramasa, trebuie sa faca fata unei sarcini colosale, de hranire a intregii colectivitati. Aceasta inseamna o agricultura intensa, de mare randament, realizabila prin mijloace cunoscute: mecanizare, chimizare, irigare etc. Agricultura intensiva angajeaza, la randul ei, consumuri mari de energie, degradarea unor terenuri, epuizarea unor resurse, poluare cu insecticide, pesticide etc.
De aici si intrebarile carora dezvoltarea durabila trebuie sa dea raspuns:
migrarea populatiei dinspre sat spre oras poate continua? Daca da, pana cand si in ce conditii?
Care sunt factorii implicati care influenteaza raportul optim populatie urbana/populatie rurala si unde se situeaza pragul critic al acestei proportii? Revolutia verde, industriile curate, programe de dezvoltare in care dimensiunea economica trebuie corelata cu cea sociala, politica, culturala si, nu in ultimul rand ecologica, par a fi raspunsurile la aceasta problema.
Dezvoltarea durabila este cea care face din calitatea vietii oamenilor obiectivul suprem. Nu se poate concepe si nu se poate vorbi despre calitatea vietii in afara sanatatii. In procesul dezvoltarii, sanatatea oamenilor apare in dubla ipostaza: de conditie dar si de obiectiv al ei.
2 – Constrangerea tehnica
Intrebarea la care dezvoltarea durabila trebuie, aici, sa raspunda este urmatoarea: Care este nivelul maxim posibil al productiei ce se poate realiza, in conditiile date ale progresului tehnic, fara a afecta echilibrul mediului?
Intrebarea este legitima in conditiile in care stim ca dezvoltarea implica crestere economica, deci, marirea productiei. Cresterea dimensiunilor productiei, din pacate, creeaza poluare. Capacitatea de absorbtie de catre mediu a poluarii este, pe de alta parte, limitata, de unde si preocuparea de a gasi o linie de echilibru intre aceste marimi.
Concluzia de maxima importanta pentru politica dezvoltarii durabile, la care au ajuns specialistii este ca:
1) nivelul maxim al productiei ce se poate realiza fara modificarea calitatii mediului, se afla in relatie :
- direct proportionala cu capacitatea de absorbtie a mediului, a instalatiilor antipoluante de a retine emisiile poluante, capitalul investit in instalatii antipoluante si volumul sau suprafata de dispersie a poluantilor;
- invers proportionala cu emisiile poluante care, la randul lor, depind de nivelul productiei si cel al consumului.
2) in tarile dezvoltate, volumul mare al productiei si consumului ca si capacitatea de absorbtie a unui mediu deja poluat, pot cobora nivelul productiei maxime ce se poate realiza cu mentinerea echilibrului ecologic.
3) progresul tehnic este factorul cheie in mentinerea unei rate acceptabile a dezvoltarii economice cu mentinerea calitatii mediului ambiant, ceea ce justifica importanta mare a investitiilor antipoluante in cadrul politicilor de dezvoltare care au in vedere mentinerea si chiar refacerea mediului.
4) stabilirea punctului de echilibru este dependenta de factori importanti precum: structura economiei, a productiei, vechimea capitalului productiv, gradul de poluare al mediului etc.
5) mentinerea starii de echilibru si asigurarea unei productii maxime cu mentinerea echilibrului ecologic, presupun interventia autoritatilor publice prin politici de dezvoltare care sa fie armonizate cu politicile de protectie a mediului.
3 – Echitate si compensare intra si intergeneratii
Definitia dezvoltarii durabile induce ideea ca realizarea ei devine fezabila doar in conditiile in care intre generatii si in interiorul aceleeasi generatii se manifesta un spirit asociativ, de toleranta, asociativitate si grija reciproca; unul in virturea caruia binele si bunastarea unuia nu trebuie, in nici un fel, sa afecteze fericire altuia.
4 – Economia mediului
Economia mediului reprezinta o provocare pentru teoria dezvoltarii durabile in masura in care ea incearca, printre altele si tentativa de a umaniza si a ecologiza economia.