Un principiu de sustenabilitate este un principiu avut in vedere la fundamentarea managementului strategic si integrat al DD.
Un criteriu de sustenabilitate presupune ca, la nivel minim, generatiile viitoare ar putea sa traiasca mai rau decat generatiile actuale. Criteriul sustenabilitatii cere indeplinirea conditiilor necesare pentru un acees egal la baza de resurse de catre fiecare dintre generatiile viitoare.
Criteriile fundamentale ale DD, stabilite de Comisia Comunitatii Europene inca din anul 1993, sunt urmatoarele ;
- mentinerea in totalitate a calitatii vietii:
- mentinerea unui acees continuu la resursele naturale;
- evitarea deteriorarilor permanente asupra mediului inconjurator;
In anul urmator, 1994, Grupul de lucru asupra DD de la Salzburg, Austria, a cuprins in grupul de criterii ale DD: umanismul si calitatea ridicata a vietii, prezervarea diversitatii culturale si regionale, distributia echitabila a bogatiei si resurselor, supravietuirea umana, prezervarea deteriorarii ireversibile sau exploatrii resurselor naturale, stabilizarea in interiorul capacitatii purtatoare a ecosistemelor, prezervarea biodiversitatii.
Managementul strategic al DD presupune, pe langa stabilirea unor obiective pe termen lung (15-20 ani), compatibilizate cu cele pe termen scurt si mediu, si aplicarea unui set de principii si criterii validate eficient pe plan international, la care ne vom referi in continuare:
- Managementul integrat este principiul care presupune abordarea in maniera unitara a proceselor de productie, procesare, transport, distributie, utilizare si depozitare, tinand seama de ciclul de viata al produselor si tahnologiilor, implicarea stakeholderilor si coordonarea interinstitutionala ;
- Echitatea intergenerationala, este o cerinta potrivit careia generatia prezenta are dreptul de a folosi si beneficia de resursele pamantului, cu obligatia de a tine seama de impactul pe termen lung al activitatii acesteia si de a sustine baza de resurse si mediul global si in beneficiul generatiilor viitoare;
- Precautia reprezinta instrumentul decizional prin care se intreprind actiuni de raspundere (contracarare) la amenintarile legate de pagubele serioase si ireversibile cauzate sanatatii umane si/sau mediului, atunci cand nu dispunem de o informatie stiintifica necesara;
- Abordarea ciclului de viata al bunurilor, serviciilor si tehnologiilor evalueaza consecintele asupra mediului generate de efectele economice legate de diferitele stadii ale prelucrarii si valorificarii produselor de piata.
- Preventia presupune stabilizarea prejudiciilor aduse sanatatii umane si a capitalului natural de fenomenele si procesele economice care ar putea fi prevenite prin investitii si costuri de modernizare, reparatii, tratare sau compensare; este cunoscut ca prevenirea unor prejudicii este cu mult mai eficienta decat inlaturarea consecintelor dupa ce acestea s-au produs;
- Substitutia presupune inlocuirea unor produse si servicii ineficiente, mari consumatoare de resurse de mediu cu altele mai eficiente si cu impact ecologic mai redus si mai putin daunatoare;
- Principiul “poluatorul plateste” sau al internalizarii costurilor marginale externe (externalitatilor negative) stabileste folosirea mecanismelor de piata pentru ca poluatorii sa suporte in totalitate costurile sociale si de mediu ale activitatii lor si ca aceste costuri sa fie reflectate in preturile si tarifele bunurilor si serviciilor;
- Internalizarea externalitatilor pozitive (beneficiilor marginale externe) vizeaza folosirea unui sistem de subventii corective, stimulente pentru activitatile care beneficii marginale la partile terte fara ca acestea sa plateasca ( cercetare-dezvoltare, protectia mediului, educatie, dezvoltare regionala, intreprinderi mici si mijlocii etc);
- Participarea publica presupune accesul nerestrictionat la informatia privind mediul si resursele sale, dreptul publicului de a lua decizii in domeniul mediului si a resurselor sale si de a lua in considerare consecintele acestora, dreptul de acunoaste din timp posibilele riscuri de mediu si asupra resurselor;
- Principiul bunei guvernari prevede ca autoritatile si institutiile statului sa-si desfasoare activitatea transparent, eficient si onest, in conditiile prevederii si penalizarii poluarii si ale promovarii protectiei mediului;
- Parteneriatele public-privat si privat-public se bazeaza pe cooperarea directa, inter si intrainstitutionala, intre partile interesate (stakeholders) reprezentate de autoritatile si institutiile publice, ONG, grupuri si firme industriale, retele si oameni de afaceri, care impreuna pot obtine o valoare adaugata superioara pentru sustenabilitatea cresterii economice la niveluri macro si microeconomic ;
- Cooperarea intre state include responsabilitati comune, dar diferentiate, in functie de nivelul de dezvoltare al tarilor; se pot aplica o serie de abordari diferentiate in ceea ce priveste obligatiile economico-financiare pentru protectia mediului la nivel local, regional si international, tarile dezvoltate recunoscand faptul ca le revine o responsabilitate mai mare, inclusiv in ceea ce priveste acordarea de asistenta tarilor in curs de dezvoltare sau cu economie de piata emegenta.
Principiile si abordarile criteriale ale managementului strategic al dezvoltarii economice durabile a Romaniei sunt in deplin consens cu spiritul si recomandarile Declaratiei de la Rio, Agendei 21, Declaratiei Mileniului si al celorlalte documente aprobate prin consens la Summit-urile mondiale ale DD.
Pe plan mondial exista si abordari sectoriale in ceea ce priveste criteriile si principiile DD, din punctul de vedere al resurselor acesteia.