Pin It

Instrumentele de evaluare şi monitorizare a dezvoltării durabile au reprezentat o preocupare majoră pentru o varietate mare de actori: întreprinderi/companii, grupuri independente de experţi, centre de cercetare afiliate ministerlor publice ori companiilor private, administraţii locale, guverne naţionale, organizaţii interguvernamentale, instituţii financiare (inter)naţionale etc. În ultimii ani, aceste eforturi au luat o mare amploare, ceea ce reflectă clar necesitatea de a dispune şi de a opera cu astfel de instrumente. Pentru seturile de indicatori gândite şi construite de diverse entităţi care operează cu notţiunea şi conceptul de dezvoltare durabilă, cea mai importantă provocare a fost aceea de a regăsi compatibilităţi reale între abordările empirice şi cele normative din domeniile distincte care se integrează în conceptul dezvoltării durabile: economia, societatea şi capitalul natural.

  1. Comisia DD din cadrul ONU a elaborat un sistem de indicatori de presiune - situaţie / stare - răspuns (pressure - state - response framework) sau „driving force";
  • indicatorii de stare = descriu situaţia la un anumit moment dat a sitemului/mediului, prin intermediul lor realizându-se diagnosticarea;
  • indicatorii de răspuns = evidenţiază măsurile luate pentru rezolvarea problemelor identificate anetrior.

Aceşti indicatori „presiune-situaţie-răspuns" sunt utilizaţi pentru evaluarea nivelului de implementare a prevederilor din proiectul Agenda 21. (Bălteanu, Şerban, 2005)

  1. Banca Mondială a propus un alt sistem de indicatori, bazat pe evaluarea cantitativă a patru tipuri de capital: capitalul realizat de om, capital natural, capital uman şi capital social.
  • capitalul realizat de om este utilizat în evaluările economice şi financiare curente;
  • capitalul natural este reprezentat de totalitatea componentelor naturale (aer, apă, sol, vieţuitoare) utilizate de om pentru obţinerea de bunuri şi servicii;
  • capitalul uman este reprezentat de populaţie, de nivelul de pregătire şi de starea de sănătate ale acesteia. Investiţiile în resursele umane au un rol esenţial pentru dezvoltare durabilă;
  • capitalul social este reprezentat de componenta instituţională a cărei funcţionare este vitală pentru implementarea dezvoltării durabile.

Nivelul de dezvoltare durabilă se stabileşte prin evaluarea integrată a celor patru tipuri de capital per capita. Menţinerea acestora într-o stare cât mai bună şi la un nivel cât mai apropiat de cel actuale, eventual, acolo unde este cazul , îmbunătăţit, defineşte nivelul dezvoltării durabile, de fapt, nevoia asumării acestui tip de dezvoltare.

În funcţie de modul în care sunt menţinute cele patru tipuri de capital, au fost definite trei nivele de dezvoltare durabilă: slabă, sensibilă şi puternică. (Dally, Cobb, 1988, citaţi de Serageldin, 1995).

  • Dezvoltare durabilă slabă = situaţia în care capitalul total/integrat al celor patru tipuri de capital este păstrat INTACT, indiferent de tipul de capital consumat;
  • Dezvoltare durabilă sensibilă = situaţia în care, pe lângă menţinerea intactă a capitalului total, se impun anumite praguri în consumul fiecărui tip de capital. Depăşirea pragului înseamnă că respectivul tip de capital se DEGRADEAZĂ. Prin dezvoltarea durabilă sensibilă se urmăreşte asigurarea unor raporturi armonioase între diferite tipuri de capital şi de asocieri ale acestora, în vederea evitării situaţiilor critice;
  • Dezvoltare durabilă puternică = pune în evidenţă necesitatea păstrării intacte a fiecărui tip de capital în parte; există raporturi de complemntaritate între fiecare tip de capital în toate procesele de producţie, scopul fiind păstrarea pentru generaţiile viitoare a unor oportunităţi similare sau mai bune decât cele actuale. (Bălteanu, Şerban, 2005)
  1. Eurostat, OCEDE

Convenirea unui set de indicatori acceptaţi ai dezvoltării durabile, inclusiv reflectarea în sistemul conturilor naţionale, prin instrumentele contabilităţii mediului, a factorilor ecologici şi sociali ai dezvoltării, constituie în continuare un subiect de preocupare prioritară din partea Oficiului de Statistică al Comunităţilor Europene (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) şi Organizaţiei pentru Colaborare şi Dezvoltare Economică (OCDE) (Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a României, 2008). România, prin Institutul Naţional de Statistică, este angajată în mod activ în acest proces. În faza actuală Institutul Naţional de Statistică transmite la Eurostat un sistem parţial de indicatori, integrat în sistemul european al dezvoltării durabile, în funcţie de datele disponibile.

În conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European, statele membre ale UE au obligaţia să-şi creeze forme de suport instituţional adecvate pentru coordonarea dezvoltării şi utilizării instrumentelor statistice de monitorizare şi pentru revizuirea periodică (la 2 ani) a fiecărei Strategii Naţionale, într-un mod congruent cu efortul de sistematizare a raportărilor asupra implementării Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă la nivelul Uniunii Europene. Este vorba, prin urmare, de un proces continuu, în care revizuirea la intervale scurte a Strategiilor Naţionale şi a Strategiei UE reduce marja de eroare în privinţa evaluării resurselor necesare pentru             implementarea     obiectivelor                                    convenite

(http://epp. eurostat. ec. europa.eu/portal/page/portal/sdi/introduction)

Indicatorii prezenţi în baza de date a Institutul Naţional de Statistică urmăresc obiectivele ţintă şi modalităţile de acţiune la orizontul anilor 2013, 2020, 2030, stabilite prin Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a României şi sunt construiţi pe baza informaţiilor care sunt disponibile în Institutul Naţional de Statistică, Ministerul Mediului şi Pădurilor şi instituţiile în subordinea sau coordonarea acestuia şi pe baza metodologiilor armonizate cu        cele      ale                                  Uniunii         Europene

(http://www. insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm).

❖ Indicatori statistici de dezvoltare durabila a României (IDDR): - Baza de date IDDR este structurată pe obiectivele Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă, cu ierarhizare pe trei niveluri:

  • nivelul 1: indicatori principali (de bază) - 19 indicatori;
  • nivelul 2: indicatori complementari - 37 indicatori, utilizabili pentru monitorizarea şi revizuirea programelor de dezvoltare durabilă;
  • nivelul 3: indicatorii de progres ai Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României - 47 indicatori, acoperind pachetul de politici pe care aceasta le generează, inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE.

Sistemul integrează, într-o structură piramidală indicatori economici, sociali şi de mediu, utilizabili pentru evaluarea tridimensională a dezvoltării durabile în România.

Baza de date IDDR include 103 de indicatori, cu seriile de date disponibile în sistemul statistic naţional începând din anul 2000.

❖ Indicatorii de Dezvoltare Durabila Teritoriala in Romania (IDDT):

- Baza de date IDDT include 46 de indicatori, cu seriile de date disponibile începând din anul 2005, structuraţi pe zece teme, astfel:

  • Societatea cunoaşterii şi dezvoltarea economică şi socială - 18 indicatori
  • Consumul şi producţia durabile - 9 indicatori
  • Transport - 2 indicatori
  • Conservarea şi gestiunea resurselor naturale - 3 indicatori
  • Sănătatea publică - 5 indicatori
  • Nivel de trai - 2 indicatori
  • Coeziunea socială şi teritorială - 3 indicatori
  • Buna guvernare - 2 indicatori
  • Turism - 1 indicator
  • Utilitate publică de interes local - 1 indicator. (sursa: http://www.msse. ro/cms/files/IDDT%>202012/mdex_IDDT.htm

4.Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (Joint Research Center ) şi Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Durabilă (International Institute for Sustainable Development), prin intermediul Grupului Consultativ asupra Indiicilor Dezvoltării Durabile, au creat un software distribuit gratuit, numit Bordul sustenabilităţii (Sustainability Dashboard sau RioJo Dashboard) şi care a fost prezentat în lucrarea From Rio to Jo 'burg, cu ocazia Summit-ului Mondial asupra Dezvoltării Durabile de la Johannesburg (2002). Rezultatul grupului de lucru a fost un set compus din 46 de indicatori distribuiţi pe cele patru dimensiuni (mediu, economie, societate, instituţii) pentru mai mult de 100 de ţări (Parris, Kates, 2003, citat de Mocanu Perdichii, 2009).

PIB/locuitor, câştig salarial nominal mediu net lunar, rata şomajului, rata mortalităţii infantile, speranţa de viaţă la naştere, rata abandonului şcolar, ponderea populaţiei de peste 15 ani fără nici o şcoală absolvită, ponderea populaţiei cu acces la reţeaua de apă potabilă din totalul populaţiei, ponderea populaţiei cu acces la reţeaua de canalizare din totalul populaţiei, emisii totale anuale de gaze cu efect de seră/locuitor, ponderea spaţiilor verzi din totalul suprafeţei localităţii etc (Mocanu Perdichii, 2009).

5.Cercurile sustenabilităţii (Circles of Sustainability) reprezintă o metodă de evaluare şi de înţelegere a durabilităţii (sustenabilităţii), fiind şi o metodă de management al proiectelor orientate spre diferitele aspecte de dezvoltare durabilă. Metoda Cercurilor Sustenabilităţii este utilizată de United Nations Global Compact Cities Programme, The World Association of Major Metropolises şi de numeroase oraşe din lume, în vederea realizării şi coordonării proiectelor de dezvoltare durabilă (Johannesburg, Melbourne, New Delhi, Săo Paulo, Tehran, etc.).

Această metodă este dezvoltată în detaliu în lucrarea Urban Sustainability in Theory and Practice: Circles of Sustainability (Routledge, Londra, 2014), scrisă de Paul James, director al UN Global Compact Cities Programme. Profilul cercurilor sustenabilităţii este divizat în patru domenii ale sustenabilităţii: ecologie, economie, politici şi cultură. Fiecare dintre cele patru domenii presupune folosirea unui set de şapte subdomenii, care, le rândul lor, pot să fie utile pentru identificarea, înţelegerea problemelor-chie ale dezvoltării durabile şi pot ajuta la găsirea unor răspunsuri adecvate:

  • domeniul Ecologie: materiale şi energie, apă şi aer, floră şi faună, locuire şi aşezări umane, transport, emisii şi deşeuri etc,;
  • domeniul Economie: resurse şi producţie, scgimburi şi tranfer, contabilitate şi reglementări, consum, muncă şi venituri, tehnologie şi infrastructură, distribuirea veniturilor;
  • domeniul Politici: organizaţii şi guvernanţă, justiţie, comunicare, reprezentativitate şi negociere, securitate şi acorduri, dialog şi reconciliere, etică;
  • domeniul Cultură: identitate, creativitate şi recreere, memorieşi patrimoniu, credinţe şi idei, genreaţii şi genuri, învăţământ, sănătate etc. (http://www.circlesofsustainability.org/, James, 2014)