Pin It
  1. Având în vedere că, întruniţi la Westminster, lorzii spirituali şi temporali şi comunele, reprezentând în mod legal, în mod plenar şi liber toate clasele poporului acestui Regat, au încheiat, la 30 februarie al anului Domnului Nostru 1688, în prezenţa Majestătilor Lor, atunci desemnaţi şi cunoscuţi sub numele de Wilhelm şi Maria, prinţ şi prinţesă de Orania, o declaraţie scrisă, în următorii termeni: (urmează enumerarea a douăzeci de critici ale Parlamentului împotriva Guvernului ultimului rege Iacob al II-lea, a căror îndreptare este aproape textual reluată sub numerele de la 1 la 6, 6 la 13, în continuare şi care erau declarate ca fiind toate lucruri în întregime şi direct contrare legilor bine cunoscute, statutelor şi libertăţilor acestui Regat.

Considerând că, prin abdicarea sus-menţionatului Iacob al II-lea, tronul a devenit vacant, Alteţa Sa prinţul de Orania (pe care Dumnezeu Atotputernicul i-a plăcut să facă gloriosul instrument care trebuia să elibereze acest Regat de papalitate şi de puterea arbitrară), a adresat cu avizul lorzilor spirituali şi temporali şi al mai multor persoane de vază ale comunelor, scrisori lorzilor spirituali şi temporali protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, cetăţi, universităţi, oraşe şi celor cinci porturi, pentru ca ei să poată să aleagă oameni capabili să-i reprezinte în Parlamentul care urma să fie reunit şi să aibă sediul la Westminster, în a 22-a zi din luna ianuarie 1688, cu scopul de a aviza ca religia, legile şi libertăţile să nu mai poată fi de acum înainte puse în pericol sau tulburate; şi că, în virtutea susmenţionatelor scrisori, alegerile au fost făcute.

In aceste împrejurări, numiţii lorzi spirituali şi temporali şi comunele, reuniţi astăzi în virtutea scrisorilor lor şi alegerilor, constituind împreună reprezentarea plenară şi liberă a naţiunii, şi considerând în mod serios cele mai bune mijloace de a atinge scopul menţionat, declară de la început, tot aşa cum strămoşii lor au făcut întotdeauna în cazuri asemănătoare, pentru a asigura străvechile lor drepturi şi libertăţi:

  • că este ilegală pretinsa putere a autorităţii regale de a suspenda legile sau executarea legilor fără consimţământul Parlamentului;
  • că este ilegală pretinsa putere a autorităţii regale de a se dispensa de legi sau de executarea legilor, aşa cum s-a uzurpat şi exercitat în trecut;
  • că sunt ilegale şi periculoase comisiile, menţionate mai sus, care s-au erijat în curţi ale comisarilor pentru cauzele eclesiastice, şi orice alte comisii sau curţi de aceeaşi natură;
  • că o percepere de bani pentru Coroană sau pentru folosul său, sub pretextul prerogativei, fără consimţământul Parlamentului, pentru un timp mai îndelungat şi de o manieră alta decât aceea consimţită de către Parlament, este ilegală;
  • că este un drept al supuşilor să prezinte petiţii Regelui şi că orice întemniţare şi urmărire datorată acestor petiţii este ilegală;
  • că organizarea şi întreţinerea unei armate în Regat, în timp de pace, fără consimţământul Parlamentului, este contrară legii;
  • că supuşii protestanţi pot deţine arme, pentru apărarea lor, conform condiţiei lor şi permise de

lege;

  • că alegerile pentru membrii Parlamentului trebuie să fie libere;
  • că libertatea cuvântului, nici cea a dezbaterilor sau procedurilor în cadrul Parlamentului, nu pot fi împiedicate sau puse în discuţie în faţa nici unui tribunal sau a oricărui alt loc decât Parlamentul însuşi;
  • că nu pot fi cerute cauţiuni, nici impuse amenzi excesive, nici aplicate pedepse crude şi neobişnuite;
  • că lista juraţilor aleşi trebuie să fie întocmită în forma corectă cerută, şi să fie notificată; că juraţii care, în procesele de înaltă trădare, se pronunţă asupra soartei persoanelor, trebuie să fie mici arendaşi liberi;
  • că absolvirea de amenzi sau promisiunile de amenzi şi confiscări, făcute persoanelor particulare, înaintea dobândirii certitudinii delictului, sunt ilegale şi nule;
  • că, în sfârşit, pentru a putea remedia plângerile şi pentru a îmbunătăţi, consolida şi a asigura observarea legilor, Parlamentul va trebui să fie reunit în mod frecvent.

Şi ei cer şi reclamă, cu stăruinţă, toate lucrurile susmenţionate, ca fiind drepturile şi libertăţile lor incontestabile; şi, de asemenea (cer) ca nici o declaraţie, judecată, act sau procedură care prejudiciază poporul în unul din punctele de mai sus, să nu poată, în nici un fel, să servească în viitor ca precedent sau ca exemplu.

Fiind în mod deosebit încurajaţi de Declaraţia Alteţei Sale prinţul de Orania de a face această revendicare a drepturilor lor considerate ca fiind singurul mijloc de a obţine recunoaşterea şi garantarea lor completă (...)

  1. Numiţii lorzi spirituali şi temporali şi comunele, reuniţi la Westminster, hotărăsc că Wilhelm şi Maria, prinţ şi prinţesă de Orania, sunt şi rămân declaraţi Rege şi Regină ai Angliei, Franţei[1] şi Irlandei, şi ai teritoriilor care le sunt dependente (dominioanelor) (... )

(Dispoziţii reglementând ordinea de succesiune la tron).

  1. Sunt suprimate şi înlocuite prin noi formule, care modifică vechile jurăminte de credinţă şi supremaţie.
  2. (Acceptarea de către Majestăţile Lor a coroanei şi demnităţii regale).
  3. Le-a plăcut Majestăţilor Lor, că numiţii lorzi spirituali şi temporali şi comunele, alcătuind cele două Camere ale Parlamentului, vor continua să-şi desfăşoare lucrările şi să hotărască împreună cu Majestăţile Lor regale, un regulament pentru stabilirea religiei, a legilor şi a libertăţilor acestui Regat, în aşa fel încât în viitor nici unele şi nici celelalte să poată să fie din nou în pericol de a fi distruse; pentru care, lorzii spirituali şi temporali şi comunele şi-au dat consimţământul lor şi au procedat în consecinţă.
  4. În prezent, şi ca urmare a ceea ce precede, numiţii lorzi spirituali şi temporali şi comunele întruniţi în Parlament pentru a ratifica, confirma şi consolida menţionata Declaraţie, şi articolele, clauzele şi punctele conţinute în ea, în virtutea unei legi a Parlamentului în forma cuvenită, solicită ca să se declare şi să se hotărască că toate şi fiecare dintre drepturile şi libertăţile reafirmate şi revendicate în amintita Declaraţie sunt drepturi şi libertăţi adevărate, străvechi şi incontestabile ale poporului acestui Regat, şi vor fi considerate, recunoscute, consacrate, puternice, privite ca atare; că toate şi fiecare din articolele menţionate vor fi în mod formal şi strict respectate şi observate astfel cum ele sunt exprimate în menţionata Declaraţie; în sfârşit, că toţi agenţii şi împuterniciţii, oricare ar fi ei, vor servi Majestăţile Lor şi pe succesorii lor, din generaţie în generaţie, conform acestei Declaraţii.
  5. (Recunoaşterea drepturilor legitime ale lui Wilhelm şi Maria la Coroana Angliei).
  6. (Stabilirea ordinii de succesiune la tron: a supravieţuitorilor moştenitorilor direcţi ai Mariei sau, în lipsa acestora, ai Anei sau, în lipsa acestora, ai lui Wilhelm).
  7. (Excluderea eventuală de la tron a tuturor membrilor familiei regale care ar profesa, ei înşişi sau soţii lor, religia papistaşă).
  8. (Obligaţia impusă tuturor persoanelor chemate la succesiunea tronului de a pronunţa cu voce tare, în ziua încoronării, Declaraţia menţionată în statutul adoptat în al 30-lea an de domnie a lui Carol al II-lea, intitulată Act de prezervare a persoanei şi guvernării Regelui, lovind papistaşii cu incapacitatea de a face parte din cele două Camere ale Parlamentului.
  9. Aceste lucruri le-au plăcut Majestăţilor Lor ca să le vadă declarate, stabilite şi sancţionate de autoritatea prezentului Parlament, astfel încât ele să fie şi să rămână în continuare Legea acestui Regat. Ele sunt, în consecinţă, declarate, stabilite şi sancţionate de către Majestăţile Lor, cu şi după avizul şi cu consimţământul lorzilor spirituali şi temporali şi al comunelor, reuniţi în Parlament, şi prin autoritatea acestora.
  10. In plus, să fie declarat şi stabilit, prin actul zisei autorităţi, că cu începere de la prezenta sesiune a Parlamentului, nu va fi acordată nici o dispensă de non obstante cu privire la aplicarea statutelor sau a unora dintre dispoziţiile lor; şi asemenea dispense vor fi considerate nule şi neproducând nici un efect, cu excepţia cazului în care sunt acordate prin statutul însuşi sau când, prin legile votate în prezenta sesiune a Parlamentului, s-ar fi prevăzut în mod expres.
  11. S-a stabilit, de asemenea, ca nici un fel de charte, concesiuni sau dispense acordate înainte de 23 octombrie, Anul Domnului 1689, să nu fie invalidate prin prezentul Act, dar că ele vor avea şi îşi vor conserva forţa lor dinainte şi valoarea de drept şi nu o alta, ca şi cum prezentul Act nu ar fi fost deloc întocmit.

 

 

[1]     Până la 1801 suveranii Angliei se intitulau şi regi ai Franţei.