Deşi principiul reprezentării a acţionat în Marea Britanie de mai bine de 700 de ani, sufragiul universal pentru adulţi a fost instituit numai cu 30 de ani în urmă. Cu toate acestea, este de semnalat că o propunere cu privire la sufragiul tuturor adulţilor a fost înaintată de colonelul Rainsborough, în 1647, dar respinsă de Cromwell. Prima Cameră a comunelor din timpul lui Henric al VIII-lea se compunea din 298 membri. Numărul acestora ajunsese în 1830 la 637. Ca urmare a lui "Reform Act" din 1832, s-a stabilit un sistem de vot care permitea de fapt exercitarea drepturilor electorale de către 5% din adulţi. "Reform Act" din 1867 a diminuat multe dintre condiţiile prohibitive pentru exercitarea drepturilor elecotrale. Reforme subsecvente au fost efectuate în 1868 şi 1884. în 1918 a fost recunoscut dreptul de vot al femeilor, dar cu anumite limitări. In Marea Britanie, abia în 1928 femeilor li s-a recunoscut egalitatea deplină de a vota, la fel ca şi bărbaţii. Ideea votului cu adevărat universal a fost recunoscută însă, de fapt, abia în 1948.
In prezent, în Marea Britanie au dreptul de vot toţi cetăţenii care au domiciliul în circumscripţia electorală respectivă la data înscrierii lor în listele electorale. Dreptul de vot nu este recunoscut persoanelor deţinute şi alienaţilor mintali. In Marea Britanie listele electorale sunt stabilite potrivit unui chestionar adresat fiecărei familii şi puse la punct în fiecare an în luna octombrie. Inscrierea în listele electorale are loc automat, potrivit chestionarelor. Nu există restricţii pentru a fi ales în Camera comunelor. Cu toate acestea, nu pot fi aleşi funcţionarii publici, membrii forţelor armate, judecătorii, ecleziasticii romano-catolici şi anglicani, membrii poliţiei şi titularii unor alte funcţii oficiale. Pentru motive diferite, nu pot fi aleşi faliţii care nu au fost încă reabilitaţi[1]. Numărul circumscripţiilor electorale este stabilit de către Parlament, iar limitele lor sunt trasate în raport de numărul locuitorilor, fiind revizuite la un interval de 10 sau 15 ani.
Ca urmare a alegerilor din 5 mai 2005, Partidul Laburist deţine 355 locuri în Camera Comunelor, Partidul Conservator 198, Partidul Liberal Democrat 62, Partidul Democrat Unionist 9, Partidul Naţional Scoţian 6, Sinn Fein 5, celelalte locuri revenind altor partide. Dintre noii aleşi 518 sunt bărbaţi şi 128 femei.
Pentru Camera comunelor alegerile se fac direct, prin vot secret, pe baza unui scrutin uninominal, cu majoritate simplă, care nu este însă obligatorie. Numărul locurilor în Camera comunelor este de 659, număr care coincide cu numărul circumscripţiilor electorale[2], în fiecare circumscrpitie fiind ales un singur deputat. Sistemul electoral britanic permite votul prin procură şi votul prin corespondenţă.
Votul prin procură este permis funcţionarilor în străinătate, iar votul prin corespondenţă este facilitat persoanelor care datorită unui handicap fizic, imposibilităţii de a se prezenta la biroul de vot, sau serviciului, nu se pot prezenta personal pentru a-şi exercita dreptul electoral. Atât în cazul votului prin procură, cât şi în cazul votului prin corespondenţă, este necesar să se adreseze o cerere către responsabilul Registrului electoral. Membrii Camerei comunelor beneficiază de imunitate parlamentară în legătură cu activităţile exercitate în Parlament. Imunitatea se referă numai la procesele civile, nu şi la cauzele penale. Imunitatea este valabilă pe toată durata sesiunii şi 40 de zile înainte şi după terminarea ei[3]. Ridicarea imunităţii deputaţilor britanici nu se poate face decât prin lege.
În timp ce membrii Camerei lorzilor nu beneficiază de nici o indemnizaţie, membrii Camerei comunelor au o indemnizaţie anuală de 11.250 de dolari, la care se adaugă indemnizaţii pentru restituirea cheltuielilor de deplasare, de secretariat, de transport. Membrii Camerei comunelor depun 5% din indemnizaţia lor unei case de pensii. Foştii membri ai Parlamentului, care au 4 ani de serviciu şi vârsta de
- de ani, au dreptul la o pensie ce reprezintă 1/60 din indemnizaţia lor pe an de serviciu. Se prevede o pensie pentru familiile membrilor Camerei comunelor decedaţi. În schimb, membrii Camerei lorzilor nu beneficiază de pensii.
Membrii Camerei comunelor se bucură de gratuitatea convorbirilor telefonice oficiale, de scutirea de timbru pentru corespondenţa oficială, de permise generale de transport clasa I-a pe calea ferată, liniile aeriene sau navale, de un permis de călătorie pentru 10 călătorii clasa I-a pentru soţii lor, ca şi de o alocaţie kilometrică pentru folosirea maşinii personale în deplasările de serviciu. Cheltuielile anuale ale Camerei comunelor nu depăşesc 1.300.000 dolari.
Ca urmare a alegerilor legislative ce au avut loc la 7 iunie 2001, partidul laburist şi premierul Tony Blair şi-au consolidat poziţia în sistemul politic britanic. Din cele 659 locuri în Camera Comunelor, 414 au revenit partidului laburist, în timp ce conservatorii au obţinut 167 iar Partidul Liberal-Democrat 52 mandate, situaţie considerată de observatorii politici ca o ameninţare la adresa funcţionării sistemului bipartid. De menţionat este şi faptul că în actuala Cameră a Comunelor sunt 118 femei faţă de 541 bărbaţi, procent net favorabil faţă de alte ţări.
Parlamentul este convocat în fiecare an de către Regină, fiecare sesiune durând de regulă un an. Numărul de zile consacrate şedinţelor plenare este de 167 pentru Camera comunelor şi de 112 pentru Camera lorzilor. În cadrul Camerei comunelor sunt constituite comisii pe probleme. Lucrările Camerei comunelor sunt conduse de "Speaker"-ul acesteia, care primeşte o indemnizaţie specială. Secretariatul Camerei comunelor este condus de un grefier, care este subordonat "Speaker"-ului. Ordinea de zi a şedinţelor Camerei comunelor este stabilită de comun acord cu guvernul şi cu consultarea principalului partid de opoziţie. Membrii Camerei comunelor care doresc să ia cuvântul trebuie să atragă atenţia "speaker"-ului (catch the speaker's eye) de la locul în care se găsesc în sala de şedinţe, dar ei pot să-l informeze din timp în legătură cu dorinţa lor de a lua cuvântul asupra unei probleme sau alteia. Nici un membru al Camerei comunelor nu poate să intervină în dezbateri mai mult decât o singură dată asupra aceleiaşi probleme, afară de cazul când este autorul unei moţiuni ori când ia cuvântul cu aprobarea Camerei. În comisii nu se aplică această limitare.
Pentru a curma dezbaterile inutile, sistemul parlamentar britanic cunoaşte posibilitatea sistării discuţiilor urmată de trecerea directă la votare ("closure" procedure), reţinerea selectivă a unor anumite amendamente ("kangaroo" closures) sau închiderea "Kangur" a dezbaterilor, precum şi fixarea unor
limite determinate de timp pentru discutarea unor probleme ("guillotine" devices).
Practica legislativă britanică recunoaşte anumite sancţiuni care se pot aplica membrilor Camerei comunelor. Aşa, de pildă, "speaker"-ul poate aplica trei sancţiuni: chemare la ordine, ridicarea cuvântului sau îndepărtarea din sala de şedinţe. Camera comunelor, în plenul său, poate aplica drept sancţiuni desemnarea pe numele de familie (naming) şi excluderea din Cameră.
Hotărârile se iau întotdeauna cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. Dezbaterile sunt publice, editându-se dări de seamă, procese-verbale şi o colecţie anuală a hotărârilor Camerei.
În Camera comunelor există nouă comisii. În afară de acestea, există şi comisii speciale (select), sesionale (sessional select), "standing" (adhoc) şi mixte. Şedinţele comisiilor sunt publice, ele putând delibera şi adopta hotărâri, în toate situaţiile cu participarea unei treimi din membrii lor. Ziariştii au acces la o galerie a presei, precum şi în majoritatea saloanelor şi culoarelor. Ei au dreptul să participe la şedinţele plenare, cât şi la şedinţele comisiilor, dacă acestea sunt publice. Acreditarea ziariştilor şi autorizarea accesului lor în sala de şedinţe se face de către un funcţionar special însărcinat cu securitatea parlamentului (serjeant-at-arms). Transmisia dezbaterilor parlamentare la radio sau televiziune nu este uzitată.
În ce priveşte funcţia legislativă menţionăm că, în toate cazurile, proiectele de legi fiscale şi anumite alte legi în materie financiară trebuie să fie depuse mai întâi în Camera comunelor. Camera lorzilor nu poate nici să întârzie proiectele de legi în materie financiară (money bills), nici să împiedice adoptarea altor proiecte (afară de cazul când este vorba de un proiect ce are în vedere prelungirea duratei maximale a parlamentului) pe care Camera comunelor le-a votat în cursul a două sesiuni consecutive. Proiectele introduse în cea de a doua Cameră sunt retrimise după votare celei dintâi, care poate să le accepte, să le refuze sau să propună altele. Naveta între cele două Camere continuă până ce intervine un acord. Dacă acesta nu intervine înainte de sfârşitul sesiunii, proiectul de lege eşuează (afară de proiectele de legi în materie financiară).
În Marea Britanie, iniţiativa legislativă aparţine parlamentarilor, guvernului, colectivităţilor locale, companiilor create printr-o lege, societăţilor private şi particularilor. Se cunosc însă anumite limitări la dreptul de iniţiativă legislativă. Astfel, nu se pot face propuneri de legi cu privire la creşterea cheltuielilor publice sau a impozitelor în domeniile care aduc atingere intereselor sau avantajelor unor persoane (private bills). În ce priveşte iniţiativa parlamentarilor, aceasta se materializează printr-o propunere formulată de un parlamentar, care trebuie să fie sprijinită de cel puţin 11 co-semnatari. La începutul sesiunii, 20 de propuneri care trebuie examinate cu prioritate sunt selectate prin tragere la sorţi. În Camera comunelor, douăsprezece zile de vineri în fiecare sesiune sunt rezervate propunerilor de legi.
Procedura legislativă cuprinde, în sistemul britanic, mai multe etape: 1) moţiunea, solicitând aprobarea de a prezenta un proiect sau o propunere de lege; 2) prezentarea şi prima lectură a acestuia, de principiu; 3) a doua lectură; discutarea principiilor generale; depunerea de amendamente care pot să repună textul în discuţie; 4) examinarea în comisii, pe articole, şi formularea de amendamente. Osebit de acestea, trebuie menţionată faza aşa numită a "raportului" (afară de cazul în care textul nu a fost deja amendat în cadrul comisiilor) şi depunerea de noi amendamente, a treia lectură a legii şi adoptarea sa. Urmează transmiterea către cealaltă Cameră, unde aceleaşi faze sunt reluate şi apoi, mai multe consultări între Camere, până când se realizează un acord asupra unui text unic. În final, legea devine obligatorie prin sancţionarea de către Regină şi publicarea textului legii. În teorie, Regina poate să refuze să sancţioneze o lege, dar în practică refuzul de a sancţiona o lege nu s-a mai produs de 250 de ani. Votarea bugetului se face în Camera comunelor. Camera lorzilor nu poate să amendeze proiectele de legi cu caracter financiar, nici să le întârzie cu peste 30 de zile.
Regina poate să dizolve Camera comunelor, la cererea primului ministru; în schimb Camera lorzilor nu poate fi niciodată dizolvată. Mandatul Parlamentului poate să fie prelungit printr-o lege, dar el nu se
poate autodizolva.
Guvernul poate încheia şi ratifica tratate internaţionale fără aprobarea Parlamentului, deşi textul tratatelor trebuie să fie supus în mod formal Parlamentului. Teoretic, rolul Parlamentului în materie de probleme externe nu este limitat, dar în mod tradiţional el va exercita un rol predominant în problemele de afaceri externe. Tratatele încheiate de către Guvern sunt depuse Parlamentului pentru informare. In cazul în care un tratat modifică legislaţia existentă sau comportă consecinţe de ordin financiar, modificările trebuie să fie adoptate prin lege.
[1] Union Interparlamentaire, Les Parlements dans le monde, Recueil de donnees comparatives, Presses Universitaires de France, Paris, 1977, pag.66.
[2] Din cei 659 membri ai Camerei Comunelor aleşi în 1997, pe termen de cinci ani, 529 reprezintă Anglia, 40 ţara Galilor, 72 Scoţia şi 18 Irlanda de Nord. Ca apartenenţă politică, 418 sunt laburişti, 165 conservatori, 46 liberali-democraţi, restul aparţinând altor partide.
[3] Union Interparlamentaire, Les Parlements dans le monde, pag.196.