Percepută ca un sistem organizaţional la nivelul adminstraţiei publice, putem identifica următoarele niveluri
- comunicarea intrapesonală - la nivelul fiecărui funcţionar public sau personal contractual prin intermediul căruia se cunoaşte, se valorizează, se autoevaluează
- comunicarea interpersonală - între unul cu celălalt, necesar cunoaşterii prin intermediul celuilalt
- comunicarea în grup - se realizează între indivizii din aceeaşi instituţie, cu scopul de a se informa, de a face posibilă acţiunea comună a acestora (coordonare), de a stimula cooperarea şi implicarea în atingerea obiectivelor (motivare), de a stabili şi clarifica îndatoririle şi responsabilităţile (control) de a permite manifestarea şi exprimarea sentimentelor, a stărilor (emoţională) şi de a se influenţa reciproc.
În literatura de specialitate, se distinge între grupurile primare (familia, grupa de studenţi sau echipa de muncă) caracterizată prin asocierea intimă, bazate pe relaţii tip faţă în faţă şi cooperare şi grupurile secundare (angajaţii unei instituţii publice) care se caracterizează prin relaţii contractuale,reci, impersonale, bazate pe principii şi reguli formale.
- comunicarea de masă - se realizează prin intermediul mass media, cu mijloace specifice pentru publicul larg, unde auditorul nu poate influenţa vorbitorul