Sub aspect terminologic prin corespondenţă înţelegem schimbul de mesaje (scrisori) între două persoane fizice sau între persoane fizice şi juridice sau între o persoană fizică şi una sau mai multe juridice, în scopul stabilirii unor relaţii între acestea.
În raport de destinatar/expeditor corespondenţa poate fi privată sau oficială, iar în raport de domeniul în care o examinăm, aceasta poate fi: administrativă, diplomatică, juridică, economică, comercială, de afaceri, etc.
Diversitatea şi complexitatea relaţiilor interumane şi a schimbului de informaţii dintre acestea şi mediul instituţional, economic, au determinat o divesificare a modalităţii de realizare a corespondenţei, a tehnicilor de materializare de la forma scrisă, ca cele pe suport electronic, fax, telefon, etc.
Indiferent de modalitatea de materializare scopul corespondenţei este:
- de atransmite un mesaj între partenerii comunicării;
- de a determina o reacţie a destinatarului;
- de a trezi interesele destinatarului faţă de expeditor.
Raportându-ne la scrisoarea oficială, ca principală formă scrisă a corespondenţei putem evidenţia avantajele redactării şi expedierii sale:
- asigură realizarea contactului cu persoanele care nu pot participa la întrevederi;
- permite o reflecţie prealabilă din partea expeditorului cu ocazia redactării;
- evită deplasările, economicându-se timp şi resurse fianaciare;
- este un act juridic, în condiţiile determinate, servind ca act doveditor;
- este un document ce poate fi supus livrării, păstrării, tezaurizării;
- un mijloc de comunicare, relativ ieftin;
- ori de câte ori este semnată are putere doveditoare, dar şi de convingere pentru destinatar.
Fireşte că analiza comparată a scrisorii cu alte mijloace de corespondenţă ne evidenţiază şi dezavantajele folosirii sale:
- necestiă un timp îndelungat pentru a ajunge la destinatar;
- poate fi pierdută;
- poate produce efecte nedorite în cazul unei expuneri necorespunzătoare sau deficitare;
- nu asigură întotdeauna confidenţialitatea.
Sub aspect terminologic putem spune că ori de câte ori o „scrisoare", emană de la o autoritate, poartă numele de scrisoare sau act oficial.
Corespondenţa oficială-cuprinde totalitatea scrisorilor şi a actelor care circulă între persoane juridice sau între o persoană fizică şi o persoană juridică cu scopul de a stabili relaţii între ele.
Din definiţia de mai sus putem deosebi cele două categorii de documente: scrisoarea şi orice alt act.
Astfel:
- scrisoarea este o comunicare adresată unei persoane;
- actul este o dovadă scrisă, care constată un fapt;
- actul are un titlu, scrisorile, în cazuri rare sunt purtătoare de titlu;
- majoritatea actelor sunt tipizate, în cazul scrisorilor foarte rar;
- scrisorile se înregistrază în Registrul de intrare-ieşire al instituţiei/organizaţie, în timp ce actele au număr propriu de ordine potrivit evidenţei emiterii şi circualţiei lor;
- scrisorile pot fi redactate şi semnate de orice angajat cu delegaţie în acest sens, în timp ce actele nu pot fi întocmite şi semnate decât de cei cu capacitate juridică sau prevăzuţi de lege cu acest drept;
- de regulă, actul circulă de la autor la beneficiar însoţit de o scrisoare, în vederea înmânării sale prin luarea semnăturii.
Actele oficiale pot fi clasificate după mai multe criterii:
- după natura juridică:
- normative cu caracte de reglementări şi cu obligativitate generală pentru destinatar, cu aplicabilitate generală a căror executare este asigurată de forţa coercitivă a statului;
- nenormative.
- după efectele produse:
- producătoare de efecte juridice (actele de autoritate publică);
- neproducătoare de efecte juridice (operaţiuni organizatorice, tehnice, administrative, etc.).
- după efectul în spaţiu al acestora:
- cu caracter general-produc efecte pe tot teritoriul ţării;
- cu caracter teritorial, local (ex. emanate de la autorităţile administraţiei publice locale);
- din punct de vedere al emitentului:
- acte emise de autorităţile publice-legislative (Parlament);
- acte emise de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;
- acte emise de agenţi economici, instituţii, organizaţii, asociaţii, etc. Activitatea de corespondenţă este un element esenţial în asigurarea relaţiilor interne şi externe ale organizaţiilor publice, este un mijloc de realizare a sarcinilor şi misiunilor sale, dar şi de satisfacere a intereselor generale, publice sau private.