Administraţia publică este acea activitate care presupune organizarea executării şiexecutarea în concret a legii, în vederea satisfacerii prin intermediul serviciilor publice, a nevoilor generale ale cetăţenilor.
Aşadar, într-o definire generală componentele, de dispoziţieşi de prestaţie ale administraţiei publice, induc concluzia necesităţii asigurării unui acces larg al publicului la actul decizional, atât în etapa premergătoare, cât şi ulterioară adoptării actului de decizie administrativă, în vederea cunoaşteriişi participării sale nemijlocite, dar şi responsabilitatea autorităţilor administrative în procesul de asigurarea a participării cetăţenilorşi apunerii la dispoziţiaacetora, sau la asigurarea accesului acestora la actele , documentele şiinformaţiileautorităţilor în vederea participării constiente la acest proces.
Administraţia este activitatea cea mai directă şi apropiată de nevoile cetăţenilor este aceea care asigură în modul cel mai concret şi efectiv contribuţiacetăţeanului la creştereaeficienţeişieficaţităţii sale.
Din acest motiv, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale, prin legi speciale, s-a creat cadru juridic adecvat pentru asigurarea participării cetăţenilor la actul decizional, dar şiobligaţia corelativă a autorităţilor publice de a pune la dispoziţia acestora a datelor, informaţiilor cu caracter public din activitatea administraţiei.
În transpunerea art.31 din Constituţie privind dreptul de acces al persoanei la orice informaţie de interes public, s-au adoptat două acte normative, care pun în aplicare acest drept:
- Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public , potrivit căreia „accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţie de interes public reprezintă unul din principiile relaţiilor dintre persoane şiautorităţile publice";
- Legea nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, care „stabileşte regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale din cadrul autorităţiloradministraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite şi al altor instituţii publice care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele, cu cetăţenişiasociaţiilelegal constituite ale acestora".
Aşadar, scopul reglementărilor legale este:
- sporirea responsabilităţiloradministraţiei publice faţă de beneficiarul deciziei dreptului administrative;
- stimularea participării cetăţeanului la procesul decizional;
- sporirea gradului de transparenţă la nivelul administraţiei publice în general. Principiile transparenţei decizionale sunt prevăzute în art.2 din Legea nr.52/2003
privind transparenţa decizională în administraţia publică, respectiv:
- informarea în prealabil, din oficiu a persoanelor asupra problemelor de interes public ce urmează a fi dezbătute de autorităţileadministraţiei publice centrale şi locale şi asupra proiectelor de acte normative;
- Consultarea cetăţenilorşi a asociaţiilor legal constituite în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, la iniţiativaautorităţilor publice;
- Participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
Legiuitorul stabileşte în aplicarea acestor principii pentru asigurarea cadrului organizatoric de participare a cetăţenilorşi a următoarelor reguli:
- Şedinţeleautorităţilorşiinstituţiilor publice ce fac obiectul Legii nr.52/2003 sunt publice;
- dezbaterile vor fi consemnate şi făcute publice;
- minutele şedinţelor vor fi înregistrate, arhivate şi făcute publice în condiţiile legii.
Legiuitorul, pentru clasificarea obiectului de reglementare, defineşte principalele concepte ale transparenţei,şi anume:
- act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publică cu aplicabilitate generală;
- luarea deciziei - un proces deliberativ desfăşurat de autorităţile publice;
- elaborarea actelor normative - procedura de redactare a unui proiect de act normativ anterior supunerii spre adoptare;
- recomandare - un punct de vedere, o sugestie, propunere, opinie, exprimată verbal sau scris, comunicate autorităţilor publice de către orice persoană interesată în procesul de luare a deciziei şi în procesul de eliberare a actelor normative;
- obligaţia de transparenţă - revine tuturor autorităţiloradministraţiei publice de a informa şi a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative şi la minutele şedinţelor publice;
- asociaţie legal constituită - orice organizaţie civică, sindicală, patronală sau grup asociativ de reprezenare civică;
- minuta - document scris în care se consemnează, în rezumat, punctele de vedere exprimate de participanţi la o şedinţăşi rezultatul dezbaterilor;
- şedinţă publică - şedinţadesfăşurată în cadrul autorităţiloradministraţiei publiceşi la care are acces orice persoană interesată.
Legiuitorul a prevăzut pentru asigurarea protecţiei unor categorii de acte şisiguranţeicirculaţiei acestora şiexcepţia de la regula participării la adoptarea lor şi acestea sunt în domeniul apărării naţionale, siguranţeinaţionale, ordinea publică sau interesele strategice economice şi politice naţionale, în domenii ce afectează principiul concurenţei loiale sau datele personale.
Procesul de luare a deciziei implică mai multe etape. Decizia privită ca un act raţional prin care se alege o anumită acţiune în raport cu resursele disponibile, trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
- să fie fundamentată ştiinţific, temeinic şi legal;
- să fie adoptată de o persoană cu capacităţi sau dreptul legal de a face (împuternicită);
- să fie clară, concisă, logică, în concordanţă cu alte acte, decizii adoptate anterior;
- să fie optimă şi uitlă;
- să fie completă.
Din punct de vedere managerial, decizia poate fi clasificată după mai multe criterii: a. după importanţă:
- decizii strategice;
- decizii tactice (ce vizează o problemă practică)
- decizii operative sau curente.
- după natura obiectului:
- decizii economice;
- decizii tehnice;
- decizii sociale;
- decizii administrative;
- decizii organizatorice.
- după gradul de cunoaştere al problematicii:
- în condiţii de certitudine;
- în condiţii de risc;
- în condiţii de incertitudine.
- după numărul criteriilor urmărite:
- unicriteriale;
- multicriteriale.
- după modul de adoptare:
- decizii programate (norme, procedee);
- decizii neprogramate.
- după scopul urmărit:
- decizii de selectare a oportunităţilor;
- decizii de soluţionare;
- decizii organizaţionale;
- decizii personale.
- după numărul personalor implicate în adoptare (nivelul)
- decizii individuale;
- decizii de grup;
- decizii centralizate;
- decizii descentralizate.
La adoptarea deciziei un rol important îl capătă modelul, tipul acesteia. Practica managerială a identificat numeroase modele: analogic, fizic, matematic etc., având ca principiu metode şi tehnici care se pot clasifica în metode:
- cantitative-ex. numeric;
- calitative-Brainstorming-ul, opinia experţilor