Administrație publică

În strânsă legătură cu transparenţa decizională se află şi Legea accesului la informaţii de interes public (Legea nr.544/2001), întrucât aceasta oferă posibilitatea de a verifica dacă interesele cetăţenilor au fost respectate.

Posibilitatea de a solicita potrivit acestui act normativsoluţia la propunerile şi sugestiile formulate, sau la efectele actului normativ adoptat, sunt o garanţie a respectării dreptului la informare, consultare şi participare pe care îl consacră legea transparenţei.

În strâsă legătură cu transparenţa decizională este asigurarea accesului cetăţenilor la informaţiileautorităţilor publice.

Întrucât potrivit art.31 din Constituţie "nu poate fi îngrădit dreptul persoanei de acces la orice informaţie de interes public", pentru că numai în acest fel poate fi informat şi motivat să participe la procesul de adoptare a deciziilor administrative care îl privesc. Accesul la informaţii este important pentru că:

• este elementul esenţial al cunoaşterii;
• impune o anumită atitudine şi un anumit comportament al autorităţii publice şi a funcţionarului public;
• stă la baza participării active la eficientizarea activităţiiautorităţilor publice;
• elimină barierele dintre cetăţean- funcţionar public, cetăţeanşiautorităţile publice/instituţii publice.

TransparencyInternaţional a folosit un set de criterii şi standarde, acceptate pe plan internaţional, elaborate de organizaţianonguvernamentală.Articolul 19 denumite principii ale accesului la informaţie pentru a examina eficienţa reglementărilor naţionale în acest domeniu, şi anume:

1. principiul accesului maxim la informaţie-potrivit căruia orice informaţiedeţinută de o instituţie publică trebuie să fie accesibilă publicului, iar excepţiile trebuie precis definite.
2. Obligaţia publicării informaţiilor - nu doar să le facă accesibile la cerere, ci să dea publicităţii documente de interes public în limita capacităţiişi a resurselor de care dispun.
3. Promovarea transparenţei administrative (prin campanii de informare, programe de educaţie, publicaţii, etc).
4. Definirea limitelor şi a excepţiilor.
5. Introducerea de proceduri de facilitare a acesului la informaţie (compartimente specializate, procesare).
6. Nivelul rezonabil al costului accesului la informaţii (pentru a nu fi descurajat).
7. Caracterul public al şedinţelorinstituţiilor publice.
8. Prioritatea accesului la informaţii.
9. Protecţia „avertizorilor"(celor care semnalează ilegalităţi).

Printr-o analiză „comparată" a procedurilor Legii nr.544/2001 cu principiile mai sus enumerate, vom constata că formal aceasta răspunde exigenţelor principiilor întrucât:

• legiuitorul permite accesul neîngrădit al persoanei la orice informaţie de interes public(art.1);
• excepţiile la lege sunt limitative şi, potrivit art.12, lit.a-g din lege, acestea se referă la informaţii care privesc ordinea, siguranţa, apărarea naţională, interesele economice sau politice ale tării, (din categoria informaţiilor clasificate), cele privind datele personale, procedura din timpul anchetelor penale, disciplinare sau pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea persoaneisau pentru a asigura un proces achitabil, pentru asigurarea principiului concurenţeiloialesauprotecţia tinerilor;
• autorităţile publice au obligaţia de a publica informaţiile de interes public privind organizarea şidesfăşurarea activităţii acestora, programele şi strategiile de dezvoltare, structura funcţională, lista documentelor de interes public şi a categoriilor de documente gestionate;actualizează anual lista informaţiilor publice şi publică anual, din oficiu, raportul de activitate.Toate acestea se realizează prin afişare la sediul autorităţii, prin publicare sau pe pagina de internet proprie, putând fi consultate şi la sediul autorităţii.
• la nivelul instituţiilor/autorităţilor publice s-au constituit structuri funcţionale sau au fost desemnate persoane cu atribuţii specifice de ralaţii publice, în acest domeniu.

Relevant, de asemenea, este faptul că legiuitorul a stabilit termenele legale de soluţionareşi comunicare a datelor şiinformaţiilor de interes public, astfel:10 zile sau, după caz; cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, cu excepţia când verificarea conduce la depăşirea termenului, să fie încunoştinţat despre aceasta petentul, în maxim 10 zile.Refuzul comunicării informaţiilor se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiei.

Nerespectarea termenelor legale atrage sancţionarea disciplinară a funcţionarului public competent, dar poate conduce şi la acţionarea în instanţă de contencios administrativ a autorităţii publice de către cel vătămat în dreptul său, în condiţiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ (ex.refuzul comunicării).

• costurile pentru eliberarea informaţiilor se înscriu în regula rezonabilă, acestea ridicându-se la serviciile de copiere, multiplicare.
• cu privire la publicitatea şedinţelorautorităţilor publice, potrivit Legii nr.215/2001, republicată, a administraţiei publice locale, aceasta este modalitatea de lucru a autorităţii deliberative.

Examinarea în „oglindă" a principiilor accesului la informaţii, din practica internaţională dovedescacurateţea Legii nr.544/2001 faţă de principalele condiţii de acces. Fireşte că în acest domeniu cerinţele sunt legate de specializarea funcţionarilor , dar şi de costurile care nu permit asigurarea unei publicităţi continue şi „totale" cu privire la informaţiile de interes public, greutăţi în definirea unor acte şi documente ca reprezentant informaţii publice.

Legea prevede în art.16, de asemenea, ca modalităţi de informare şirelaţii publice:

• informarea presei;
• informarea publică a persoanelor;
• informarea internă a personalului;
• informarea interinstituţională.

Totodată, prin lege se stabilesc obligaţii în sarcina tuturor autorităţiloradministraţiei publice centrale şi locale de a-şiînfiinţa compartimente specializate, birouri de informare şirelaţii publice pe linia relaţiei cu presa şi informarea directă a persoanelor, puncte de informare-documentare (biblioteci virtuale) sau se vor publica pe propria pagină de internet.

Modalităţile de comunicare a informaţiilor publice sunt:

• din oficiu - prin afişare la sediul, pagina de internet sau prin consultare la sediul autorităţii;
• la cerere.

Anual se publică raportul privind informaţiile publice al cărui conţinut este stabilit de lege.

Autoritatea publică pune la dispoziţiapetenţilor formulare tipizate pentru cererea de informaţii publice.

Cererea de informaţii publice poate fi solicitată şi în format electronic, ca şi comunicarea răspunsului.

Termenele pentru comunicarea în scris a răspunsului sunt:

• 10 zile pentru comunicarea informaţiei identificată în acest termen;
• 10 zile pentru anunţarea solicitantului că timpul nu a fost suficient pentru comunicarea informaţiei;
• 30 zile pentru comunicarea informaţiei de interes public;
• 5 zile pentru transmiterea refuzului de comunicare.

Pentru asigurarea accesul mijloacelor de informare în masă la informaţii de interes public, autorităţile publice au obligaţia de a desemna un purtător de cuvânt, de regulă din cadrul compartimentului de informare şirelaţiipublice.De asemenea, vor organiza periodic, de regulă lunar, conferinţă de presăpentru a aduce la cunoştinaţăinformaţiile de interes public.

Cu privire la competenţa structurilor funcţionale din cadru autorităţilor publice cu atribuţii în acest domeniu, acestea trebuie să furnizeze prompr, complet orice informaţie de interes public ce priveşte activitatea autorităţii, să acorde acreditări, să informeze în timp util mass media, ziariştii despre acţiunileautorităţii publice, să difuzeze dosarele de presă, etc.

Legiuitorul are în vedere protecţiacetăţeanului prin măsurile de sancţionare pe care le prevede în sarcina funcţionarului public cu atribuţii, pentru activitatea sa necorespunzătoare, sau acţiunea în contencios administrativ împotriva autorităţii publice pentru refuzul de a comunica. Căile de atac prevăzute de lege sunt:

• Reclamaţia administrativă - constă în reclamaţia scrisă adresată conducătorului autorităţii publice, din care face parte angajatul care a refuzat comunicarea în termen de 30 zile de la încălcarea dreptului.Soluţionarea se face de către Comisia de analiză a cererilor pentru informaţiipublice.Reclamaţia se soluţionează în termen de 15 zile de la primirea de către comisia de analiză constituită conform art.35 alin.2 din

Hotărârea Guvernului nr.123/2001 .

• Plângerea prealabilă - se întemeiază pe prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ şi nu este condiţionată de adresarea reclamaţiei administrative în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de 5, 10, 30 zile în care trebuie să comunice refuzul sau informaţia.

Reclamaţia administrativă are caracter facultativ şi nu prelungeşte termenul de sesizare al instanţei.

Ca o concluzie la studiul transparenţei decizionale şi accesul la informaţii publice reţinem practica judecătorească cu privire la datele personale. Potrivit prevederilor Legii nr.544/2001, art.2alin.1 lit.c, coroborat cu art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.677/2001.

Înalta Curte de CasaţieşiJustiţie, prin Decizia 37 din 7 decembrie 2015 a stabilit că numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu caracter personal, indiferent dacă, într-o situaţie dată, sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei.

De asemenea, Curtea a stabilit că în cazul cererilor de liber acces la informaţii de interes publicîntemeiate pe prevederile Legii nr.544/2001, atunci când informaţiile de interes public şi cele cu privire la date cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul sau forma, ori modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţii de interes public se realizează prin anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal;refuzul de acces la informaţii de interes public, în condiţiile în care informaţiile cu privire la datele personale sunt anonimizate, este nejustificat.

Ca sinteză a transparenţei generale şi a accesului liber la informaţii publice vom observa cădomeniul de reglementare a celor două acte normative Legea nr.544/2001 şi Legea nr.52/2003, deşi distincte, se deduc una din cealaltă că fără desfăşurarea unei activităţi „transparente"aautorităţilor/instituţiilor publice, nu se poate asigura accesul persoanelor la informaţii gestionate de acestea.

De altfel, în Hotărârea Guvernului nr.123/2001 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, art.2 se stipulează cu aplicarea prevederilor Legii nr.544/2001 se face cu respectarea principiilor:

• transparenţei - desfăşoară o activitate deschisă faţă de public, în care accesul liber şi neîngrădit la informaţii publice să fie reglementat;
• aplicării unitare - respectarea legii în mod unitar;
• autonomiei - autorităţile/instituţiile publice îşi vor elabora propriul regulament de organizare şifuncţionare a compartimentelor de informare şirelaţii publice.

Toate aceste principii se regăsesc în buna administrare, care presupune respectarea legii, lipsa discriminării şi tratamentul egal, proporţionalitatea, consecvenţa, obiectivitatea şiimparţialitatea.Respectarea minimală a acestora va garanta servicii publice administrative de calitate superioară şi o bună informare şi implicare a comunităţii.