Pentru a include secţiunea privind informatizarea şi crearea unui sistem interoperaţional de comunicare, nu putem să nu ne referim şi la securitatea informaţiilor, fie că se referă la securitatea persoanlă, a bunurilor sau a datelor. Printre cele mai utilizate modalităţi de securizare amintim:
- patch automat;
- updatarea sistemului de operare Microsoft, Windows, ori de câte ori este nevoie;
- folosirea Centrului de Monitorizare a Securităţii;
- extensiile fişierelor făcute vizibile;
- protecţia şi securitatea datelor în mediul internet;
- implementarea de mecanisme de securitate în reţeaua de calculatoare. Asigurarea securităţii reţelelor presupune următoarele domenii:
- confidenţialitatea-asigurarea accesului la informaţie doar pentru utilizatorii autorizaţi;
- integritatea-asigurarea consistenţei informaţiilor prin reţea împotriva unor tentative de falsificare a mesajului;
- autenticitatea-asigură determinarea identităţii peroanei cu care se comunică (ex. de procedee, recunoaşterea feţelor, scrisului, semnăturii, sigiliilor) Implementarea mecanismelor de securitate în reţelele de calculatoare de arie largă (internetul) prevede rezolvarea următoarelor aspecte:
- spam-transmiterea de mesaje nedorite (de obicei cu un conţinut comercial);
- reluarea unui cod/program/dăunător, de obicei de tip virus;
- infectarea unor aplicaţii cu viruşi specifici (instalarea de programe antivirus);
- accesarea de la distanţă prin reţea, a calculatorului, unui utilizator şi „atacul" asupra acestuia;
- spoofing-ul interceptarea datelor în tranzit şi eventuala modificare a acestora;
- snooping-ul expedierea de mesaje cu o identitate falsă.
Toate aceste aspecte sunt urmărite, monitorizate şi soluţionate din timp de personalul de specialitate IT, încât mesajul comunicării în administraţia publică să fie adecvată, corectă, benefică.
Nu vom dezvolta aici şi importanţa implementării măsurilor de protecţie împotriva
„viruşilor", a acelui program de componente care se poate replica sigur „pe ascuns" fără permisiunea utilizatorului. Viruşii pot fi:
- după formă:
- hardware-livraţi o dată cu echipament;
- software-creat de specialişti în IT
- după capacitatea de multiplicare:
- virusuri care se reproduc, infectează şi distrug;
- virusuri care nu se reproduc, dar şi infiltrează în sistem şi provoacă distrugeri lente, fără a lăsa urme (worms);
- după tipul distrugerilor în sistem:
- viruşi care provoacă distrugerea programului în care sunt incluşi;
- viruşi care nu provoacă distrugeri, dar încetinesc lucrul, blochează tastatura, afişează imagini nejustificate, etc;
- viruşi cu mare putere de distrugere (ex. modifică conţinutul, distruge tabela de alocare a fişierelor de pe hard disk, etc.)
Desigur grija autorităţilor şi instituţiilor prin structurile IT trebuie să urmărească şi dezvolte antiviruşii în timp util şi a măsurilor de protecţie împotriva viruşilor din care amintim:
- restricţionarea descărcării fişierelor numai din surse sigure şi cunoscute;
- netransportarea pe diferite suporturi a fişierelor de calculator străine;
- nedeschiderea ataşamentului nici unui e-mail neaşteptat;
- utilizarea unui program, serviciu antivirus actualizat
- setarea protecţiei antivirus de tip macro în toate aplicaţiile;
- evitarea folosirii software-ului neînregistrat;
- realizarea periodica a operaţiei de scanare;
- păstrarea unor copii de siguranţă ale aplicaţiilor şi fişierelor importante;
- crearea unui CD utilitar pentru operaţia de pornire a calculatorului în caz de nevoie;
- utilizarea suporturilor care conţin date importante cu protecţie la scriere. Aşadar, informaţia comunicată prin cele mai uzuale canale-informatice ajută administraţia publică la asigurarea rapidităţii şi eficienţei în transmiterea informaţiilor şi datelor din activitatea sa sau solicitate de cetăţeni, dar în egală măsură crează în sarcina sa obligaţii ş iresponsabilităţi legate de confidenţialitate, realitate, actualităţilor şi nu în ultimul rând de protecţie cu caracter general a persoanelor, bunurilor, serviciilor, a datelor şi informaţiilor.