Analizând probleme evoluţiei istorice a ştiinţei administraţiei publice, trebuie de la bun început de subliniat că această problemă are două domenii de cercetare şi anume: evoluţia ştiinţei administraţiei publice în ansamblu şi evoluţia modului de conducere a statului într-un teritoriu dat, în cazul nostru Republica Moldova.
Ştiinţa administraţiei publice ca ramură a ştiinţei, s-a constituit treptat într-o perioadă de timp îndelungată şi în colaborare cu alte ştiinţe, ca urmare a preocupărilor pentru perfecţionarea administraţiei publice.
Managementul administraţiei publice sau managementul public, este doar o parte componentă a administraţiei publice care cuprinde un spectru mai larg de probleme şi include în sine pe lângă management şi împrejurările politice, sociale, culturale şi legale care afectează conducerea instituţiilor publice.
Primele începuturi ale unei ştiinţe a administraţiei datează din secolul al XVII-lea, noţiunea "ştiinţa administraţiei" vine din secolul al XIX-lea, iar materia, domeniul pe care le denumeşte sunt cu mult mai vechi.
În secolul al XVII-lea unii profesori din Germania şi Austria au ţinut studenţilor, la universităţile germane, cursuri privind ştiinţele camerale sau cameralistice. În germană Kameralien se traduce "ştiinţa administraţiei" şi cuvântul vine de la limba latină camera care înseamnă "camera" cu înţelesul de instituţie financiară. La început ştiinţele camerale au studiat administraţia finanţelor publice, dar ulterior au cuprins toată administraţia Statului.
Reprezentantul cel mai de seamă a fost Lorenz von Stein, autorul unea din primele lucrări în acest domeniu "Teoria administraţiei".
În Franţa baza ştiinţei administraţiei a fost pusă de Sarles-Jean Bonnin ("Principiile administraţiei publice"). Tot aici apare prima lucrare reprezentativă "Studiile administrative" autorul este Alexandre Francois Vivien, care de rând cu Gerando, Cormentin, Macarel- teoreticieni ai dreptului administrativ, î-şi dau bine sama de insuficienţa dreptului pentru a cunoaşte administraţia şi a forma funcţionari.
Ştiinţa administraţiei a cunoscut o dezvoltare practică deosebită. Această noţiune cuprinde ansamblul activităţilor de organizare şi conducere din întreprindere în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor microeconomice.
Noţiunea cuprinde atât activitatea de conducere cît şi funcţia de conducere. Activitatea într-o întreprindere constă în prevederea unei linii de conduită, în elaborarea programului şi adaptarea lui la resursele umane, materiale şi financiare, în stabilirea normelor de activitate precum şi în menţinerea la maxim a randamentelor atelierelor, utilajului şi a oamenilor. toate acestea având ca scop final prosperarea întreprinderii. Această activitate ce se realiza în întreprinderile private s-a dovedit valabilă şi pentru serviciile publice. Dacă noţiunea de eficienţă a serviciilor publice se substituie acelea de prosperitate a întreprinderii, activitatea organizatorului rămâne în linii mari aceeaşi.
Deci administraţia publică, reprezintă o aplicare practică a ştiinţei administraţiei publice la diferite nivele ierarhice.
Managementul administraţiei publice sau managementul public, s-a format în urma contopirii a două ştiinţe mari cum este administraţia publică şi managementul, aceasta pentru prima dată au înţeles-o în SUA la începutul secolului XX, odată cu intensificare intereselor privind raţionalizarea muncii pe criterii tehnico-ştiinţifici, cercetate de "părintele ştiinţei despre management", Taylor.
Un alt mare reprezentant al ştiinţei management Henri Fayol, creatorul termenului "doctrină administrativă", care este preşedintele şi fondatorul asociaţiei "Centre dietudes administratives de Paris", a făcut imposibilă orice îndoială privitor la utilitatea utilizării ştiinţei manageriale în administraţia publică.