In orice stat indiferent de forma de organizare, este necesar de efectuat controlul asupra administraţiei publice. Controlul asupra activităţii organelor administrative poate urmări diferite scopuri cum ar fi: activitatea normală a administraţiei pentru binele conducerii politice şi a aparatului de stat, sau spre binele tuturor. In dependenţă de tipul statului se utilizează unul sau ambele din aceste principii de control.
Desfăşurând activitatea sa administraţia publică, deseori este nevoită să afecteze drepturile administraţilor atât a persoanelor fizice, cetăţenilor, cât şi a persoanelor juridice, diverse organizaţii. La rândul lor administraţii intră în contact cu administraţia în urma desfăşurării activităţii lor individuale sau colective, pe parcursul cărora ei întreprind diverse măsuri sau se adresează administraţiei cu diverse cerinţe. In sfârşit între diverse organe ale administraţiei publice uneori pot apărea situaţii de conflict de diferite ordine.
Atât pentru asigurarea soluţionării legale a conflictelor care pot apărea în interiorul administraţiei publice, cât şi pentru protecţia administraţilor de la greşelile comise de către diverse organe ale administraţiei publice, care le-ar putea liza drepturile, este necesar de efectuat controlul administraţiei publice.
Funcţia de control este o componentă a noţiunii de administraţie şi are drept scop verificarea dacă activitatea şi structura administraţiei publice corespunde normelor şi necesităţilor dictate de cerinţele societăţii.
- Scopurile puse la efectuarea controlului activităţii administraţiei publice sunt multiple:
- Verificarea dacă şi cum se îndeplinesc deciziile organelor administraţiei publice;
- Corectarea deciziilor deja primite pentru concordanţa loc cu noile realităţi sociale care sunt în continuă mişcare;
- Verificarea dacă sunt utilizate toate mijloacele de care dispun organele administraţiei publice, pentru îndeplinirea sarcinilor sale, cât şi modul de utilizare a lor;
- Evaluarea calităţii funcţionarilor publici, pentru a aprecia posibilităţile acestor, cât şi pentru optimizarea repartizării lor;
- Determinarea deciziilor necesare de primit în scopul soluţionării problemelor care apar mereu în faţa administraţiei publice.
Se poate de spus că controlul în cazul dat serveşte şi punct de plecare pentru procesul decizional. De asemenea controlul permite scoaterea în evidenţă a celor mai adecvate metode de lucru utilizate în interiorul administraţiei publice atât la nivel local cât şi central. Această din urmă posibilitate permite stabilirea cauzelor care frânează sau generează activitatea organelor administrative.
Este bine cunoscut faptul că orice purtător al puterii este înclinat să facă abuz de ea, persoanele de conducere, indiferent de postul ocupat, sunt obligaţi să se supună unor anumite norme şi principii de activitate, care ar garanta eficacitate şi legalitatea acţiunilor lor. Concomitent asupra lor este necesar de efectuat controlul şi această sistemă trebuie să fie abilă de a scoate la iveală toţi vinovaţii acţiunilor nelegitime posibile şi în măsura maxim posibilă de a obliga aceste persoane de a compensa daunele pricinuite jertfelor acţiunilor lor.
Conceptul controlului depinde de tipul statului şi a administraţiei publice aleasă de ţara dată.
În modelul "satului poliţist", caracteristic pentru regimurile autoritare, dar arar întâlnit şi în unele state democratice, administraţia publică se supune doar unor reguli "interne", unui regulament intern în activitatea sa. În cazul dat conducătorii din aparatul administrativ, care au efectuat o încălcare sau au făcut abuz de putere ori alte acţiuni ne legale, pot fi pedepsite administrativ, în interiorul acestei instituţii şi conform regulilor interne de joc, dar însuşi păgubaşul acţiunilor lui foarte greu poate trage la răspundere pe încălcător.
În modelul "statului de drept" administraţia este supusă nu numai regulamentului intern, dar şi unui sistem de drept la care în orice moment poate apela orice jertfă a acţiunilor lor. Anume acest model permite protecţia deplină a administraţilor. Relaţiile dintre persoanele particulare şi administraţia publică se alcătuiesc ca şi dintre două persoane particulare.
În linii generale controlul activităţii administraţiei publice verifică următoarele elemente de bază: eficienţa şi raţionalitatea activităţii organelor administraţie publice, legalitate şi legitimitatea activităţii ei.