Administrație publică

Inspecţia fiscală cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii, legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare a evaziunii fiscale.

Sunt supuşi inspecţiei fiscale a autorităţilor publice locale, contribuabilii persoane fizice şi juridice, române şi străine, precum şi asociaţii fără personalitate juridică, cărora le revin, potrivit reglementărilor în vigoare, obligaţii fiscale la bugetele locale.

Obligaţiile fiscale cuprind (figura 1.):

• obligaţia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau după caz, a impozitelor datorate, taxele, contribuţiile la fondurile speciale;
• obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată la termenele legale, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor la fondurile speciale;
• obligaţia de calculare, reţinere şi de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă;
• orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea şi executarea legilor fiscale.

Inspecţia fiscală, parte a controlului financiar este executată de Ministerul Finanţelor Publice şi autorităţile administraţiei publice locale, ambele prin structurile lor specializate în acest domeniu. Astfel, printre atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice prevăzute de actele normative în vigoare se enumeră şi aceea că „execută prin organele sale de specialitate controlul utilizării creditelor bugetare de către instituţiile publice, controlează în condiţiile legii activitatea financiară a agenţilor economici^[1]". De asemenea, reglementările privind finanţele publice locale arată că autorităţile administraţiei publice locale au în atribuţii şi stabilirea, constatarea, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale şi a altor venituri ale unităţilor administrativ-teritoriale prin compartimente proprii de specialitate.^[2]

Organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor Publice sunt: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală care are în structura organizatorică şi Direcţia de Control Fiscal şi Direcţia de Investigaţii Fiscale şi structurile deconcentrate din teritoriu.

Atribuţiile Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt următoarele:

• exercită urmărirea, supravegherea şi controlul fiscal pe întreg teritoriul naţional;
• urmăreşte respectarea legalităţii în domeniul veniturilor ce se cuvin bugetului de stat (impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi celelalte venituri bugetare) pentru a căror administrare este competentă;
• exercită, prin organele sale de specialitate (Direcţia de Control Fiscal şi structurile din teritoriu), controlul operativ şi inopinat în legătură cu aplicarea şi respectarea legislaţiei fiscale.
• desfăşoară activităţi de investigare fiscală prin Direcţia de Investigaţii Fiscale şi structurile sale din teritoriu.

Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt cele care au atribuţii în domeniul impozitelor şi taxelor (birouri, servicii, direcţii) care diferă de la o unitate administrativ-teritorială la alta.

Ministerul Finanţelor Publice, în inspecţiile fiscale, urmăreşte aspectele referitoare la impozitele, taxele, contribuţiile care constituie venituri ale bugetului de stat (impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe salarii, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe dividende, accizele, contribuţia pentru asigurări sociale, contribuţia pentru asigurări de sănătate, contribuţiile la fondul de şomaj, de risc, şi altele).

Autorităţile administraţiei publice locale în inspecţiile fiscale au în vedere impozitele şi taxele locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea avizelor şi autorizaţiilor, taxa de publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră, taxele speciale şi altele).

Cadrul normativ de desfăşurare a inspecţiilor fiscale este stabilit de Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală care se aplică atât inspecţiilor fiscale efectuate de Ministerul Finanţelor Publice cât şi celor efectuate de autorităţile administraţiei publice locale.

1. a) Sfera inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală are ca obiect (figura 1.):

• verificarea bazelor de impunere;
• legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale;
• corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili;
• respectarea prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile;
• stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora (dobânzi şi penalităţi de întârziere).

Pentru realizarea obiectului de mai sus inspecţia fiscală are mai multe atribuţii (figura 1.):

• constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind: legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale; corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale; descoperirea de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
• analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
• sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.

Pentru a aduce la îndeplinire atribuţiile ce le revin organul de inspecţie fiscală va proceda la (figura 1.3.):

• examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
• verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;
• discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;
• solicitarea de informaţii de la terţi;
• stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată;
• verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
• dispunerea măsurilor asiguratorii în condiţiile legii;
• efectuarea de investigaţii fiscale;
• aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale.^[3]

Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor şi taxelor şi a altor obligaţii fiscale prevăzute de lege.

Inspecţia fiscală are mai multe forme^[4] (figura 1.):

• informativă, care are un caracter educativ, având drept scop informarea agenţilor economici nou înregistraţi asupra drepturilor şi, mai ales a obligaţiilor fiscale ce le revin;

• de rutină, care are scopul de a menţine legătura cu contribuabili şi urmărirea modului de respectare a obligaţiilor de înregistrare ca plătitor de impozite şi taxe şi de respectare a obligaţiilor fiscale;
• generală atunci când sunt cuprinse în verificare toate impozitele şi taxele datorate de contribuabili. Acest control este considerat normal şi se realizează la sediul plătitorului, având drept scop controlul tuturor aspectelor privind aplicarea, de către contribuabili, a legilor şi reglementărilor fiscale pe o perioadă mai îndelungată de timp, de regulă de la ultimul control fiscal până la zi;
• parţială când se efectuează controlul anumitor categorii de impozite şi taxe.

Din punct de vedere al operaţiunilor supuse inspecţiei fiscale, aceasta poate fi:

• complet când sunt controlate toate operaţiunile, documentele şi evidenţele care stau la baza calculării şi urmăriri unui impozit;
• selectiv, când sunt controlate numai anumite operaţiuni, documente sau perioade cu privire la calculul şi evidenţe unui impozit.

Din punct de vedre al cunoaşterii realităţii unor operaţiuni ce nasc obligaţii faţă de stat, inspecţia fiscală poate fi:

• documentară, când inspectorii fiscali examinează forma şi conţinutul evidenţelor pentru stabilirea realităţii şi legalităţii operaţiunilor pe baza documentelor prezentate de contribuabili. Scopul principal al controlului este compararea evidenţelor contabile şi a documentelor primare cu datele din declaraţiile şi deconturile depuse de contribuabil, în vederea stabilirii corectitudinii sumelor plătite, precum şi al respectării termenelor de plată;
• faptică, atunci când se controlează existenţa şi micşorarea mijloacelor materiale şi băneşti şi modul cum aceste sunt reflectate în documente, pentru a cunoaşte sinceritatea contribuabilului în întocmirea evidenţelor şi declaraţiilor sale, precum şi pentru identificare, în acest fel, a cazurilor de evaziune fiscală.

În realizarea atribuţiilor inspecţia fiscală poate aplica mai multe procedee de control, dintre care amintim (figura 1.3.):

- controlul prin sondaj constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative în care sunt reflectate, modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat;

Fig.1. Obiectul, atribuţiile, cerinţele, locul de desfăşurare, perioada, efectuarea şi procedeele inspecţiei fiscale

• controlul inopinat constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului;
• controlul încrucişat constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane.

Inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale. La contribuabilii mari perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la momentul finalizării controlului anterior, dar nu mai mult de cinci ani. La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă:

• există indicii privind diminuarea impozitelor şi taxelor;
• nu au fost depuse declaraţii fiscale^[5].

Autorităţile administraţiei publice locale au în competenţă organizarea inspecţiei fiscale pentru impozitele şi taxele locale datorate de persoanele fizice şi juridice bugetelor locale, fapt care le întăresc autonomia, dar totodată, şi responsabilitatea. Această formă de control financiar contribuie la determinarea contribuabililor la bugetele locale să-şi stabilească corect şi să chite la timp obligaţiile pe care le au.

^[1]   O.U.G.nr.208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicată în M.O.nr.269 din 31.03.2005

10

^[2] O.U.G.nr.45/2003, privind Finanţele Publice Locale, publicată în M.O.nr.431 din 19.06.2003, cu modificările şi completările ulterioare, art.16, lit b).

^[3]  O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în M.O.nr.560 din 24.06.2004, art.21, alin.3).

^[4]  Nicolae Popescu - „Finanţe publice", Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag.295; M. Boulescu - Sfera controlului fiscal, Revista Controlul economic financiar nr.12/2004, p.14 - 19.

12

^[5]  M.Boulescu- Sfera controlului fiscal, Revista Controlul economic financiar nr.12/2004, pag. 14-19