- Controlul financiar intern
Noţiunea de control financiar intern, (propriu) induce ideea organizării şi executării sale din interiorul autorităţilor publice sau cel mult la nivelurile ierarhice imediat superioare ale acestora, excluzând formele de control externe ale statului.[1] Acest tip de control se organizează şi funcţionează la nivel: central (ministere, departamente, alte organe centrale); teritorial (instituţii publice, organe locale).[2]
Controlul intern este ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţilor publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace. Acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile folosite.[3]
Obiectivele generale ale controlului intern sunt:
- realizarea atribuţiilor entităţilor publice, stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, la un nivel corespunzător de calitate, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţă;
- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;
- respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare, şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.[4]
Obiectivele urmărite prin acţiunile de control intern vizează în general integritatea patrimonială şi utilizarea cu randamente sporite a resurselor materiale, umane şi financiare ale unităţilor patrimoniale şi au în vedere: asigurarea unei activităţi cât mai eficiente; evitarea oricăror forme de risipă sau pagube; respectarea riguroasă a legislaţiei economico-financiare; cointeresarea la maxim a tuturor participanţilor la realizarea politicii economico-financiare; asigurarea unui climat de ordine şi rigurozitate în activitatea personalului; asigurarea integrităţii patrimoniale a unităţii; asigurarea promovării imaginii favorabile a unităţii.
În domeniul controlului intern, conducătorilor entităţilor publice le revine sarcina să elaboreze, să aprobe, să aplice şi să perfecţioneze structurile organizatorice, reglementările metodologice, procedurile şi criteriile de evaluare, pentru satisfacerea cerinţelor generale şi specifice ale controlului intern. Controlul intern are anumite cerinţe generale, dar şi unele speciale.
Cerinţele generale ale controlului intern sunt:
- îndeplinirea obiectivelor generale prin evaluarea sistematică şi menţinerea la un nivel acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor, proiectelor sau operaţiunilor;
- asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi de execuţie, acesta având obligaţia să răspundă în orice moment solicitărilor conducerii şi să sprijine efectiv controlul intern;
- asigurarea integrităţii şi competenţei personalului de conducere şi de execuţie, a cunoaşterii şi înţelegerii de către acesta a importanţei şi rolului controlului intern;
- stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern, astfel încât acestea să fie adecvate, cuprinzătoare, rezonabile şi integrate misiunii instituţiei şi obiectivelor de ansamblu ale acesteia;
- supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităţilor şi îndeplinirea obligaţiei de a acţiona prompt şi responsabil ori de câte ori se constată încălcări ale legalităţii în efectuarea unor operaţiuni sau în realizarea unor (figura 2.12).
Cerinţele specifice ale controlului intern sunt:
- reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern a tuturor operaţiunilor instituţiei şi a tuturor evenimentelor semnificative, precum şi înregistrarea şi păstrarea în mod adecvat a documentelor, astfel încât acestea să fie disponibile pentru a fi examinate de cei în drept;
- înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor semnificative;
- asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane special împuternicite în acest sens;
Controlul financiar intern |
||
Forme |
Obiective |
Cerinţe |
- Controlul ierarhic (operaţional sau de compartiment); - Controlul financiar preventiv; - Controlul de gestiune; - Auditul public intern. |
- Realizarea calitativă a atribuţiilor entităţilor publice în condiţii de regularitate, eficacitate, eficienţă şi economicitate; - Protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei; - Respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii; - Dezvoltarea şi întreţinerea unui sistem informatic care şă faciliteze stocare, prelucrarea, actualizarea, difuzarea informaţiilor financiare şi de conducere; - Menţinerea integrităţii, patrimoniului şi utilizarea cu randament sporit a resurselor materiale, umane, financiare; - Asigurarea promovării unei imagini favorabile a entităţii publice. |
- Asigurarea unei atitudini cooperante; - Obiectivele stabilite să fie adecvate, cuprinzătoare, rezonabile şi integrate misiunilor entităţii publice; - Supravegherea continuă de către persoanele de conducerea tuturor activităţilor; - Obligaţia organelor de conducere de a acţiona corectiv, prompt şi responsabil ori de câte ori se constată încălcări de la normele legale şi abateri de la obiectivele stabilite; - Reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern; - Asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor de către persoanele împuternicite. |
- separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel încât atribuţiile de aprobare control şi înregistrare să fie, într-o măsură adecvată, încredinţate unor persoane diferite;
- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;
- accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi responsabile în legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.[5]
Formele de organizare a controlului intern (propriu) al unităţilor patrimoniale sunt:
- controlul ierarhic (operaţional sau de compartiment);
- control financiar preventiv propriu;
- control gestionar;
- auditul public intern.
Aceste forme de control instituţionalizate prin actele normative care le reglementează, implică stabilirea de sarcini şi atribuţii concrete şi norme procedurale pentru organizarea şi desfăşurarea lor. Formele controlului intern (propriu) se corelează între ele şi se completează reciproc, armonizându-se şi cu sarcinile ce revin altor organisme de control.
- Controlul ierarhic sau operaţional, se exercită în cadrul competenţelor curente ale persoanelor cu funcţii de conducere, asupra structurilor din subordinea lor.
Temeiul legal al executării controlului îl constituie decizia sau ordinul conducătorului unităţii patrimoniale, în care se vor stabili atribuţiile, normele de control, activităţile şi operaţiunile ce fac obiectul controlului, periodicitatea exercitării controalelor, obiectivele urmărite şi persoanele în sarcina cărora cade îndeplinirea lor.
- Controlul financiar preventiv propriu se organizează conform Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi a Normelor metodologice de organizare şi desfăşurare a controlului financiar preventiv propriu cuprinse în Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 522/2003 modificat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1226/2003.
Ministerul Finanţelor Publice este autoritatea de coordonare şi reglementare a controlului financiar preventiv pentru toate entităţile publice.
- Controlul de gestiune este un control propriu, ulterior, singurul în măsură să compare rezultatele efective cu prevederile actelor normative, să stabilească abaterile, să analizeze şi să determine cauzele acestora, dar şi să propună măsuri de înlăturare a neajunsurilor şi sancţionare a persoanelor vinovate. La baza elaborării tematicii de control trebuie să stea în primul rând obiectivele principale ce intră în sfera controlului de gestiune:
- existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel şi deţinute cu orice titlu.
- utilizarea valorilor materiale de orice fel, declasarea şi clasarea de bunuri.
- efectuarea, în numerar sau fără numerar, a încasărilor şi plăţilor în lei şi în valută, de orice natură, inclusiv a salariilor şi reţinerilor din acestea, şi a altor obligaţii faţă de salariaţi;
- întocmirea şi circulaţia documentelor primare, a documentelor tehnico-operative şi contabile, conţinutul acestora.[6]
- Auditul public intern. Este de mai multe tipuri, aşa cum rezultă din figura 1.
Auditul public intern |
|||
Tipuri |
Sfera |
Obiectul |
Atribuţii |
- Auditul de |
- Activităţile financiare |
- Angajamentele |
- Elaborează |
sistem; |
sau cu implicaţii |
bugetare şi legale din |
normele |
- Auditul |
financiare desfăşurate |
care rezultă obligaţii de |
metodologice |
performanţei; |
de unitatea publică de |
plată; |
specifice entităţii |
- Auditul de |
la angajare şi până la |
- Vânzarea, gajarea, |
publice; |
regularitate. |
utilizare; |
concesionarea sau |
- Elaborează |
- Constituirea |
închirierea bunurilor |
proiectul planului |
|
veniturilor publice; |
din domeniul privat al |
anual de audit public |
|
- Administrarea |
unităţii administrativ- |
intern; |
|
patrimoniului public; |
teritoriale; |
- Efectuează |
|
- Vânzările de bunuri |
- Concesionarea sau |
activităţi de audit |
|
din domeniul privat al |
închirierea bunurilor |
public intern; |
|
unităţii administrativ- |
din domeniul public al |
- Informează |
|
teritoriale; |
unităţilor administrativ- |
UCAAPI despre |
|
- Sistemul de |
teritoriale; |
recomandările |
|
management financiar |
- Constituirea |
neînsuşite de |
|
şi de control. |
veniturilor publice |
conducătorii entităţii |
|
(stabilirea titlurilor de |
publice; |
||
creanţă şi a facilităţilor |
- Raportează |
||
acordate); |
periodic constatările, |
||
- Alocarea creditelor |
concluziile şi |
||
bugetare; |
recomandările; |
||
- Sistemul contabil şi |
- Elaborează raportul |
||
fiabilitatea acestuia; |
anual al activităţii de |
||
- Sistemul de luare a |
audit public intern. |
||
deciziilor; |
În cazul constatării |
||
- Sistemul de |
unor nereguli sau |
||
conducere şi control; |
prejudicii raportează |
||
- Sistemele informatice. |
conducerii entităţii; |
||
- Certifică bilanţurile |
|||
contabile. |
Fig.1. Tipurile, sfera, obiectul şi atribuţiile auditului public intern B. Inspecţia fiscală
Autorităţile administraţiei publice locale organizează şi execută inspecţii fiscale la contribuabili, persoane fizice şi persoane juridice, asupra impozitelor şi taxelor locale care constituie venit propriu al bugetului unităţii administrativ teritoriale respective.
Autorităţile administraţiei publice locale organizează şi exercită inspecţia fiscală în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2003 privind finanţele publice locale[7] şi a Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.[8]
Controlul financiar propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice dispune de un cadru legal corespunzător constituit, în principal, din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1998 privind controlul financiar şi controlul financiar preventiv, republicată, Legea nr.672/2002 privind auditul public intern şi normele metodologice de aplicare ale acestora.
Controlul financiar intern este un instrument de mare utilitate pentru ordonatorii de credite care le dă posibilitatea:
- să obţină informaţiile necesare referitoare la resursele financiare de care dispun, să compare situaţia acestora cu cea prognozată în bugete,
- să obţină informaţii despre eficienţa utilizării fondurilor,
- să descopere cauzele care generează disfuncţionalităţi în mersul normal al activităţii şi să intervină pentru înlăturarea acestora,
- să adopte noi măsuri pentru creşterea eficienţei în colectarea fondurilor publice.
Cu toate avantajele pe care le prezintă controlul financiar preventiv şi auditul public intern, în unele entităţi publice, în special regii autonome şi societăţi comerciale din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, acestea nu sunt organizate, deşi organizarea şi desfăşurarea lor este cerută de norme legale, întrucât gestionează fonduri publice şi gestionează patrimoniu public. La unele entităţi publice controlul intern, cu toate formele sale, este organizat necorespunzător, numai pentru că „aşa prevede legea".
[1] Dănuţ Rada - „Control financiar. Control fiscal.", Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2003, p.105.
[2] Legea nr.30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare, publicată în M.O.nr.64 din 27.03.1998, art.3.
[3] Legea nr.84/2003 pentru modificarea şi completarea O.G.nr.119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv, publicată în M.O.nr.195 din 26.03.2003, art.2.
[4] O.G.nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată în M.O.nr.798 din 12.11.2003, cu modificările şi completările ulterioare, art.3.
[5]0.G.nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată în M.O.nr.798 din 12.11.2003, cu modificările şi completările ulterioare art.4, lit. a) şi b).
[6] Dănuţ Rada - „Control financiar. Control fiscal", Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2003, p.106.
[7] O.U.G.nr.45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în M.O.nr.431 din 19 iunie 2003.
[8] O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în M.O.nr.560 din 24.06.2004.