Scopul controlului financiar preventiv şi categoriile de operaţiuni asupra cărora se exercită Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operaţiuni (denumite în continuare operaţiuni) care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public şi/sau fondurile publice.
Fac obiectul controlului financiar preventiv operaţiunile care vizează în principal:
- angajamentele legale şi angajamentele bugetare[1];
- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
- ordonanţarea cheltuielilor;
- constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi stabilirii titlurilor de încasare;
- concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- alte categorii de operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în vederea stingerii prin plată a obligaţiei de plată ce rezultă din execuţia ulterioară a angajamentului legal este angajamentul bugetar. În funcţie de specificul entităţii publice, conducătorul acesteia decide exercitarea controlului financiar preventiv şi asupra altor categorii de operaţiuni.
Entităţile publice la care, potrivit legii, se organizează controlul financiar preventiv Entităţile publice, în înţelesul legii, la care se organizează controlul financiar preventiv sunt:
- autorităţile publice şi autorităţile administrative autonome;
- instituţiile publice aparţinând administraţiei publice centrale şi locale şi instituţiile publice din subordinea acestora;
- regiile autonome de interes naţional sau local;
- companiile sau societăţile naţionale;
- societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine capitalul majoritar;
- agenţiile, cu sau fără personalitate juridică, care gestionează fonduri provenite din finanţări externe, rambursabile sau nerambursabile, cum ar fi: unităţile de management al proiectelor (UMP), unităţile de coordonare a proiectelor (UCP), Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE (OPCP), Agenţia SAPARD, Fondul Naţional de Preaderare, precum şi alte agenţii de implementare a fondurilor comunitare;
- Ministerul Finanţelor Publice, pentru operaţiunile de trezorerie, datorie publică, realizarea veniturilor statului şi a contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene;
- autorităţile publice executive ale administraţiei publice locale, pentru operaţiunile de datorie publică şi realizarea veniturilor proprii.
Entităţile publice prin care se realizează veniturile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale vor organiza controlul financiar preventiv conform normelor specifice elaborate în funcţie de modalităţile prevăzute de legislaţia fiscală pentru stabilirea titlurilor de încasare şi pentru reducerea, eşalonarea sau anularea acestora. Regiile autonome, companiile sau societăţile naţionale, precum şi societăţile comerciale la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale deţin capitalul majoritar vor elabora de asemenea norme specifice de control financiar preventiv, ţinând cont de legislaţia aplicabilă entităţilor care sunt organizate şi funcţionează în regim comercial. Instituţiilor publice care administrează patrimoniul public şi gestionează fonduri publice le este aplicabil „Cadrul general al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv". În raport cu specificul entităţilor publice, conducătorii acestora vor dispune particularizarea, dezvoltarea şi actualizarea acestuia.
Controlul financiar preventiv asupra operaţiunilor care reprezintă recuperări de sume utilizate şi constatate ulterior ca necuvenite - atât pentru fonduri interne, cât şi pentru cele aferente finanţărilor de la Uniunea Europeană - se va organiza, la structura sau structurile responsabile pentru recuperarea unor astfel de sume, prin norme metodologice specifice; aceste norme vor fi elaborate în funcţie de legislaţia ce va fi adoptată ca urmare a angajamentelor asumate de România prin Documentul de poziţie revizuit, transmis Uniunii Europene.
În toate cazurile în care entităţile publice gestionează fonduri provenite din finanţări externe, în normele de exercitare a controlului financiar preventiv vor fi integrate procedurile prevăzute de regulamentele organismelor finanţatoare.
[1] Actul juridic prin care se creează (în cazul actelor administrative sau al contractelor) sau se constată (în cazul legilor, hotărârilor Guvernului, acordurilor, hotărârilor judecătoreşti) obligaţii de plată pe seama fondurilor publice este angajamentul legal (corespunzător art. 2, pct. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice).
74