Administrație publică

1. PRINCIPII CONSTITUŢIONALE DE ORGANIZARE LA NIVELUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Capitolul V al Constituţiei reglementează în secţiunea a 2-a Administraţia publică locală.

Conform art. 120 alin. 1 principiile administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale sunt:

• Descentralizarea
• Autonomia locală
• Deconcentrarea serviciilor publice

Centralizarea

Înainte de a discuta despre principiile constituţionale prevăzute, este important să menţionăm câteva aspecte ce privesc sistemul de organizare centralizat şi centralizarea administrativă.

Ceea ce este specific sistemului administrativ centralizat este recunoaşterea puterii ierarhice a autorităţilor executive centrale, în centralism, autoritatea venind de sus şi puterea de decizie fiind concentrată în mâna guvernului central şi a reprezentanţilor săi.

În concluzie centralizarea administraţiei publice presupune ca ansamblul deciziilor administrative să revină organelor centrale ale administraţiei de stat.

Descentralizarea

După cum menţiona prof. E. Bălan în lucrarea Instituţii administrative, principiul descentralizării administrative presupune ca o parte importantă din puterea decizională în materie administrativă să fie transferată de la administraţia de stat către persoane juridice distincte faţă de stat, care se bucură de autonomie, având o putere de decizie asupra unei colectivităţi determinate teritorial.

Putem asocia astfel descentralizarea - centralizării, descentralizarea presupunând o modificare a centralizării, în sensul slăbirii acesteia.

Astfel descentralizarea reprezintă un sistem de organizare administrativă care permite colectivităţilor umane sau serviciilor publice să se administreze ele însele, sub controlul statului, care le conferă personalitate juridică, le permite constituirea unor autorităţi proprii şi le dotează cu resursele necesare .

Asociem descentralizării transferul de autoritate şi responsabilitate administrativă şi financiară de la nivel central la nivel local.

Autonomia locală

Autonomia locală, instituţie juridică de sine stătătoare, implică descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care o presupune .

Autonomia locală, reprezintă principiul fundamental care guvernează organizarea, funcţionarea şi activitatea autorităţilor administraţiei publice la nivel local.

In conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea 215/2001, Legea administraţiei publice locale, autonomia locală este definită ca dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a soluţiona şi gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.

Importanţa autonomiei locale la nivel european este subliniată, fiind concepută în context european ca un element component al principiilor democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, care prin reglementarea ei legală şi aplicarea concretă face posibilă descentralizarea puterii.

În acest sens conceptul de autonomie locală a fost definit prin intermediul Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985. România a ratificat Carta europeană a autonomiei locale prin Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997 .

Articolul 3 al Cartei europene a autonomiei locale defineşte conceptul de autonomie locală în felul următor:

„Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile locale, de a soluţiona şi de a administra, în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în interesul populaţiilor lor, o parte importanta a treburilor publice.

Acest drept va fi exercitat de către consilii sau adunări formate din membrii aleşi în mod liber, prin vot secret, pe baza sufragiilor directe, egale,universale şi care pot poseda, organe executive responsabile lor, având o competenţă materială generală.

Deconcentrarea administrativă

Deconcentrarea administrativă presupune un transfer al atribuţiilor autorităţilor centrale către autorităţile teritoriale ale statului sau către autorităţile locale, în realizarea unor atribuţii statale.

Deconcentrarea, în ceea ce privesc serviciile, constă în deteriorarea până la un anumit grad a ansamblului administrativ din care fac parte, sustrăgându-le autorităţii directe a organelor conducătoare ale colectivităţilor de care depind şi care nu păstrează asupra lor decât un anumit control, funcţionând aproape complet sub autoritatea organelor proprii, acordându-le individualitate financiară şi personalitate juridică.

Doctrina a clasificat serviciile deconcentrate ca fiind servicii integrate în ierarhia administraţiei publice ministeriale, dar cu o competenţă teritorială limitată la unitatea administrativ-teritorială

De reţinut ca, serviciile deconcentrate ale ministerelor şi altor autorităţi centrale, se află într-o dublă „subordonare" - faţă de ministerul care le-a înfiinţat si în subordinea căruia funcţionează, si faţă de prefect, la nivel teritorial.

Deconcentrarea administrativă presupune transferul unor atributii care revin organelor centrale, unor organe din subordine ce funcţionează în teritoriu.

Art. 123 alin. 2 indică Prefectul, reprezentantul guvernului în teritoriu, acesta conducând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice centrale în unităţile administrativ-teritoriale.

2. INSTITUŢIA PREFECTULUI - REPREZENTANTUL GUVERNULUI ÎN TERITORIU

ROL

Rolul acestei instituţii este cel dat de alin. l şi 2 ale art. 123 din Constituţie - prefectul fiind reprezentantul Guvernului la nivel de judeţ dar şi în municipiul Bucureşti. La acest articol Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, modificată, continuă reglementările constituţionale în art. l alin. l, statornicind că acesta este reprezentantul

Guvernului pe plan local.

Regula generală este că activitatea Prefectului se realizează la nivel de judeţ, aceasta fiind unitatea administrativ-teritorială de bază.

Prin Legea nr. 340/2004, prefectul este apolitic, legea prevăzând obligativitatea ca accesul la funcţie să se facă prin concurs, prefectul dorindu-se a fi un tehnocrat. Conform art. 10 din lege prefectul şi subprefectul fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici.

Conform art. 1 alin. 2 din Lege, Guvernul numeşte prefectul la propunerea ministrului Internelor şi Reformei Administrative. De asemenea în cazul revocării, această responsabilitate cade în sarcina Guvernului.

Atât numirea cât şi revocarea prefectului se fac prin hotărâre de Guvern, act administrativ al Guvernului, act ce poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.

Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:

• legalităţii, imparţialităţii si obiectivităţii;
• transparenţei si liberului acces la informaţiile de interes public;
• eficienţei;
• responsabilităţii;
• profesionalizării;
• orientării către cetăţean.

Asociem de asemenea principiul subordonării ierarhice faţă de Guvern şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

Facem menţiunea că între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. Raporturile care există între aceste autorităţi sunt raporturi de tutelă administrativă.

ATRIBUTIILE PREFECTULUI

Legea nr. 340/2004 stabileşte în cap. III - Atribuţiile generale ale prefectului în calitate de reprezentant al Guvernului.

Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atribuţiile lor de conducere şi control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine.

Atribuţiile care pot fi delegate potrivit alin. (4) al art. 2 din Legea nr. 340/2004 sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 363 din 26 aprilie 2006.

Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor legi se organizează şi funcţionează instituţia prefectului, sub conducerea prefectului. Instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu si buget propriu. Prefectul este ordonator terţiar de credite.

În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

1. asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea si respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;
2. acţionează pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare si dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin, potrivit legii;
3. acţionează pentru menţinerea climatului de pace socială şi a unei comunicări permanente cu toate nivelurile instituţionale si sociale, acordând o atenţie constantă prevenirii tensiunilor sociale;
4. colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru determinarea

priorităţilor de dezvoltare teritorială;

1. verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului;
2. asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire şi intervenţie pentru situaţii de urgenţă;
3. dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte în acest sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinaţie;
4. utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în scopul desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi;
5. dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate;
6. j) asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană;
7. k) dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern şi a politicilor de integrare europeană;

1) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din fără şi din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;

1. m) asigură folosirea, în condiţiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale şi serviciile publice deconcentrate în unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste 20%.

Prefectul îndeplineşte si alte atribuţii prevăzute de lege si de celelalte acte normative, precum şi însărcinările stabilite de Guvern.

Prefectul poate verifica măsurile întreprinse de primar sau de preşedintele consiliului judeţean în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unitatea administrativ-teritorială şi poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în condiţiile legii.

Controlul de tutelă administrativă, exercitat de Prefect presupune controlul activităţilor autorităţilor administraţiei publice locale şi autonome descentralizate, fiind un control ce priveşte legalitatea actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale si judeţene, vizând şi toate actele administrative care emană de la autorităţile autonome locale.

ACTELE PREFECTULUI

Prefectul în activitatea sa pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin emite ordine, cu caracter normativ sau individual, care sunt acte administrative de autoritate şi care devin executorii numai după ce au fost aduse la cunoştinţa publică prin afişare şi publicare, atunci când conţin dispoziţii normative, sau de la data comunicării, în celelalte cazuri.

Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ministerul Administraţiei si Internelor poate propune Guvernului anularea ordinelor emise de prefect, dacă le consideră nelegale sau netemeinice.

În funcţie de caracterul normativ al ordinelor emise întâlnim:

• ordine cu caracter normativ, atunci când conţin reguli generale de conduită, impersonale şi aplicabile unui număr nedeterminat de subiecţi;
• ordine cu caracter individual (nenormativ), atunci când manifestarea de voinţă a autorităţii pe care o conţine creează, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii în sarcina uneia sau mai multor persoane determinate^[1].

În cazul în care vatămă drepturile sau interesele legitime, actele Prefectului pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă

3. AUTORITĂŢI PUBLICE LA NIVEL JUDEŢEAN - PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN ŞI CONSILIUL JUDEŢEAN.

CONSILIUL JUDEŢEAN

Mandatul consiliului judeţean este de patru ani. El poate fi prelungit în caz de război sau catastrofă. Prelungirea se dispune prin lege organică.

Exercitarea mandatului se realizează de la data constituirii consiliului judeţean până la declararea ca legal constituit a noului consiliu ales.

CONSTITUIREA CONSILIULUI JUDETEAN

Consiliul judeţean este autoritate reprezentativă a administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

Judeţul poate fi definit ca unitate administrativ teritoriala de baza in cadrul organizării administrative a teritoriului este alcătuit din oraşe şi comune în funcţie de condiţiile geografice, de infrastructură, economice, social-politice, de legăturile culturale tradiţionale ale populaţiei.

Consiliul judeţean, autoritate a administraţiei publice cu competentă generală în limitele unităţii administrativ-teritoriale, este compus din consilieri judeţeni, aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile legii, potrivit principiului reprezentării proporţionale.

Numărul membrilor fiecărui consiliu judeţean se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de numărul locuitorilor judeţului, raportat de Institutul Naţional de Statistică la data de l ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care preceda alegerile.

Pentru validarea mandatelor consilierilor judeţeni si pentru constituirea consiliului judeţean se aplică în mod corespunzător procedura prevăzută pentru consiliile locale în Legea 215/2001.

În conformitate cu Legea administraţiei publice locale - 215/2001 pentru constituirea consiliului judeţean se aplică (referitor la incompatibilităţi, reguli de constituire şi organizare, cazuri de încetare a mandatului de consilier înainte de termen) în mod corespunzător dispoziţiile din acelaşi act normativ cu privire la consiliul local. Privită la modul general calitatea de consilier este incompatibilă cu alte funcţii publice sau private.

Mandatul poate înceta de drept în cazurile prevăzute de art. 60 din Legea 215/2001, precum - demisie, incompatibilitate, schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială, condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, pierderea drepturilor electorale, lipsa nemotivată de la 3 şedinţe consecutive, deces.

ATRIBUTIILE SI ACTELE CONSILIULUI JUDETEAN   

Coordonarea activităţii autorităţilor locale deliberative şi nu numai, a fost dată în sarcina consiliului judeţean, constituit aşa după cum îi este şi numele la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cea mai mare din România - judeţul.

În conformitate cu prevederile art. 91 din Legea nr. 215/2001 consiliul judeţean ca autoritate deliberativă a administraţiei publice locale constituită la nivel judeţean, îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

1. atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interese judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;
2. atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului;
3. atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului;
4. atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine;
5. atribuţii privind cooperarea interinstituţională;
6. alte atribuţii prevăzute de lege.

Pentru fiecare din atribuţiile menţionate anterior, corespund mai multe activităţi pe care le poate desfăşura consiliul judeţean, finalizate prin acte administrative normative sau individuale.

FUNCŢIONAREA CONSILIULUI JUDEŢEAN

Consiliul judeţean se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. Consiliul judeţean îşi exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou ales.

Consiliul judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare o dată pe lună, la convocarea preşedintelui consiliului judeţean.

Consiliul se poate întruni, de asemenea, în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului adresată preşedintelui consiliului judeţean, în cazuri excepţionale care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea ordinii şi liniştii publice.

Şedinţele consiliului judeţean sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcţie. Prezenţa acestora la şedinţă este obligatorie.

Şedinţele sunt conduse de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele desemnat, în cazul în care, din motive întemeiate, lipseşte şi vicepreşedintele desemnat, şedinţa va fi condusă de celălalt vicepreşedinte sau de un consilier ales cu votul majorităţii consilierilor prezenţi.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN este seful administraţiei publice locale, organizată la nivel de judeţ, fiind ales prin vot direct.

El răspunde de funcţionarea corespunzătoare a compartimentelor de specialitate din aparatul propriu al consiliului judeţean.

Preşedintele consiliului judeţean este cel care reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoane fizice si juridice din România şi din străinătate, reprezentând judeţul si în justiţie.

Preşedintelui consiliului judeţean îi este subordonat aparatul propriu al consiliului. Preşedintele consiliului judeţean răspunde de buna funcţionare a aparatului de specialitate al consiliului judeţean, pe care îl conduce. Coordonarea unor compartimente din aparatul de specialitate poate fi delegată, prin dispoziţie a preşedintelui consiliului judeţean, vicepreşedinţilor sau altor persoane, în condiţiile legii.

În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele consiliului judeţean emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea acte administrative devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.

Consiliul judeţean alege, dintre membrii săi, pe durata mandatului, doi vicepreşedinţi, respectându-se pe cât posibil, configuraţia politică a consiliului.

Alegerea se face cu votul majorităţii consilierilor în funcţie. Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean se face cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi din numărul acestora. Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean nu se poate face în ultimele 6 luni ale mandatului consiliului judeţean.

La nivelul judeţelor, preşedintele consiliului judeţean poate propune consiliului judeţean înfiinţarea funcţiei de administrator public, în limita numărului maxim de posturi aprobate.

Administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management, încheiat în acest sens cu preşedintele consiliului judeţean, atribuţii de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes judeţean.

Fiecare unitate administrativ-teritorială şi subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul judeţului este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul se bucură de stabilitate în funcţie, îndeplinind o serie de atribuţii în condiţiile legii.

4. AUTORITĂŢI PUBLICE LA NIVELUL COMUNELOR, ORAŞELOR ŞI MUNICIPIILOR - PRIMAR ŞI CONSILIUL LOCAL.

PRIMAR

Prin atribuţiile sale primarul are un rol vital în existenţa comunităţii din care face parte, comunitate ce i-a acordat încrederea prin votul său. Primarul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile Legii privind alegerile locale.

Pe toată durata mandatului de primar se suspendă contractul de muncă la instituţiile publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale, la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sau la societăţile comerciale aflate sub autoritatea consiliilor locale sau judeţene, al persoanei ce ocupă funcţia de primar. De asemenea pentru a evita confuzii menţionăm că atât calitatea de primar cât şi cea de viceprimar sunt incompatibile cu mandatul de consilier local.

ATRIBUTII

Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean. Primarul îndeplineşte, în acest sens, o funcţie de autoritate publică, conducând serviciile publice locale şi aparatul propriu de specialitate.

Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice din ţară şi din străinătate şi în justiţie. Primarul participa, obligatoriu, la şedinţele consiliului local.

În conformitate cu prevederile din Legea administraţiei publice locale, atribuţiile principale ale primarului sunt următoarele:

1. atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condiţiile legii;
2. atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local;
3. atribuţii referitoare la bugetul local;
4. atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor;
5. alte atribuţii stabilite prin lege.

Atribuţiile primarului sunt dezvoltate în cuprinsul actului normativ.

ACTE

Actele emise de primar poartă denumirea de dispoziţii.

Dispoziţiile cu caracter normativ sau individual sunt actele administrative pe care le emite primarul în exercitarea atribuţiilor sale si devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinţă persoanelor interesate.

Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna dispoziţia în cazul în care consideră că aceasta este ilegală sau că depăşeşte competenţele ce revin, potrivit legii, primarului. În acest caz, secretarul va expune primarului opinia sa motivată. Aducerea la cunoştinţă publică a deciziilor cu caracter normativ se face după ce în prealabil au fost comunicate prefectului.

ÎNCETAREA MANDATULUI

Mandatul primarului este de 4 ani. El se exercită de la depunerea jurământului până la depunerea jurământului de către primarul nou - ales. Această regulă are două excepţii: prelungirea mandatului, care poate interveni în timp de război sau de catastrofă şi se dispune prin lege organică, şi încetarea mandatului înainte de termen.

Mandatul încetează înainte de termen în următoarele situaţii:

1. deces;
2. demisie;
3. incompatibilitate;
4. schimbare a domiciliului într-o altă unitate administrativ - teritorială;
5. condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;
6. punerea sub interdicţie judecătorească;
7. pierderea drepturilor electorale;
8. pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales;

În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului. Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al oraşului, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului.

De asemenea mandatul poate fi pierdut în urma rezultatelor referendumului organizat pentru încetarea mandatului primarului, organizat la cererea a cel puţin 25% dintre cetăţenii cu drept de vot.

VICE PRIMAR

Legea administraţiei publice locale instituie alături de noţiunea de primar şi pe aceea de viceprimar.

Viceprimarul se alege în mod indirect, cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie, din rândul consilierilor în funcţie. Durata mandatului viceprimarului este aceeaşi cu cea a mandatului consiliului local. Schimbarea din funcţie este realizată de Consiliul local.

În cazul în care funcţia de primar devine vacantă şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia, atribuţiile primarului vor fi exercitate, de drept, de către viceprimar, până ia validarea mandatului noului primar sau, dup caz, până la încetarea suspendării.

SECRETARUL

Fiecare comună, oraş sau subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat de bugetul local. Secretarul comunei, oraşului si al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative .

Secretarul nu poate fi membru al unui partid politie, sub sancţiunea eliberării din funcţie. Secretarul nu poate fi soţ, solie sau rudă de gradul întâi cu primarul sau cu Viceprimarul.

Funcţia de secretar se ocupă pe bază de concurs sau de examen, după caz, iar numirea se face de către prefect.

CONSILIUL LOCAL

Prin sintagma consilii locale se înţeleg consiliile comunale, orăşeneşti, municipale inclusiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi consiliile subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, care au regimul unor autorităţi deliberative cu putere de decizie în rezolvarea treburilor publice locale, în condiţiile legii.

Consiliile locale sunt autorităţi reprezentative ale administraţiei publice locale, având competentă generală în limitele unităţii administrativ-teritoriale.

CONSTITUIREA CONSILIULUI LOCAL

În baza art. 28 din Legea nr. 215/2001 consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi subdiviziunilor administrativ - teritoriale ale municipiului Bucureşti sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat în condiţiile prevăzute în Legea privind alegerile locale.

Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului în funcţie de populaţia comunei, oraşului sau subdiviziunilor administrativ - teritoriale ale municipiului Bucureşti înregistrate la l ianuarie în anul în care au loc alegerile sau la l iulie în anul care precede alegerile.

Calitatea de consilier este incompatibilă cu:

1. funcţia de prefect si subprefect;
2. calitatea de funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale; calitatea de funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al consiliului judeţean, al prefectului, al serviciilor publice de interes local sau judeţean, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice locale; calitatea de angajat în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale respective sau în cadrul aparatului propriu al prefectului din judeţul respectiv;
3. funcţia de manager sau membru în consiliul de administraţie al regiilor autonome ori de conducător al societăţilor comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene;
4. calitatea de primar;
5. calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat şi cele asimilate acestora.

Pentru validarea mandatelor consilierilor judeţeni si pentru constituirea consiliului

judeţean se aplică în mod corespunzător procedura prevăzută pentru consiliile locale în Legea 215/2001.

Mandatul poate înceta de drept în cazurile prevăzute de art. 60 din Legea 215/2001, precum - demisie, incompatibilitate, schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială, condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, pierderea drepturilor electorale, lipsa nemotivată de la 3 şedinţe consecutive, deces.

FUNCŢIONAREA CONSILIULUI LOCAL

Consiliul local se întruneşte în şedinţă ordinară lunar, la convocarea primarului. Dacă este necesar, la cererea primarului sau a cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului, consiliul se poate întruni în şedinţe extraordinare.

Ordinea de zi se aduce la cunoştinţă locuitorilor comunei sau ai oraşului prin presa locală ori prin alt mijloc de publicitate.

Şedinţele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcţie. Prezenţa consilierilor la şedinţe este obligatorie.

Şedinţele consiliului local sunt publice, cu excepţia cazurilor în care consilierii hotărăsc desfăşurarea lor cu uşile închise. Pentru a adopta o astfel de hotărâre este necesara majoritatea voturilor consilierilor prezenţi. Şedinţele în care se discuta probleme referitoare la buget sunt întotdeauna publice

Şedinţele consiliului sunt publice şi sunt conduse de un preşedinte de şedinţă care semnează hotărârile adoptate împreună cu secretarul unităţii administrativ-teritoriale care contrasemnează, pentru legalitate.

ATRIBUŢIILE ŞI ACTELE CONSILIULUI LOCAL

Principalele atribuţii ale consiliului local reglementate prin art. 36 al legii 215/2001 sunt:

Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii:

1. atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local;
2. atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului;
3. atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului;
4. atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;
5. e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern.

Consiliul local adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de funcţionare a consiliului cere o altă majoritate. În caz de paritate de voturi, hotărârea nu se adoptă si se reiau dezbaterile în şedinţa următoare. Hotărârile normative devin obligatorii de la data aducerii la cunoştinţă publică, cele individuale devin obligatorii de la data comunicării lor celui pe care îl privesc.

Hotărârile adoptate pot fi atacate pentru nelegalitate la instanţa de contencios administrativ competentă.

^[1] Emil Bălan, Prefectul si prefectura în sistemul administraţiei publice, Editura Fundaţiei „România de mâine", Bucureşti, 1997, p.37.