Noţiunea de control asupra activităţii administraţiei publice
Controlul, ca fenomen semnificativ al activităţii administrative, are menirea de a măsura rezultatele acţiunii administrative în aplicarea deciziilor politice şi de a determina o intensificare a realizării acţiunilor administrative de natură să asigure îndeplinirea funcţiilor administraţiei publice.
Formele de control exercitate
Pentru a asigura conformitatea activităţii organelor administraţiei publice cu exigenţele stabilite de forurile politice, este nevoie de instituirea unui vast şi complex control asupra acestei activităţi.
Având în vedere complexitatea deosebită a activităţii pe care o desfăşoară autorităţile administraţiei publice, atât la nivel central cât şi local, care cuprinde practic, toate elementele şi sectoarele vieţii economico-sociale, formele de control folosite sunt foarte diverse.
În cadrul mecanismului statului, toate cele trei puteri ale statului (legislativă, executivă şi judecătorească) exercită, în mod corespunzător, prin mijloace specifice, potrivit particularităţilor funcţiilor statului, controlul asupra administraţiei publice.
Se detaşează în primul rând controlul politic asupra administraţiei publice în virtutea subordonării acesteia faţă de puterea politică de la care emană valorile politice. Accentul deosebit în contextul acestei forme de control politic îl reprezintă controlul parlamentar asupra administraţiei. Acest control corespunde unei necesităţi fundamentale şi aparţine reprezentanţilor naţiunii de a verifica constant că administraţia nu se abate de la liniile directoare care i-au fost fixate (reprezintă una din consecinţele principiului democratic al reprezentării; conform Constituţiei, membrii parlamentului au dreptul şi obligaţia de a controla afacerile publice - art. 69).
Controlul parlamentar se manifestă de regulă, prin interpelările şi întrebările parlamentarilor adresate miniştrilor, cu privire la modul în care funcţionează "maşina administrativă' raportată la doleanţele şi trebuinţele electoratului. Dar esenţa controlului parlamentar constă în rolul deosebit pe care îl au comisiile parlamentare, prin verificarea modului de gestionare a treburilor publice de către ministere sau organe centrale, precum şi de alte structuri administrative integrate acestora.
O formă specifică de control parlamentar modern este cel al Avocatului Poporului îndreptat către respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către autorităţile publice, pe cale extrajudiciară. - art 60 din Constituţie - Avocatul Poporului este obligat să prezinte celor două camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora.
Controlul administrativ - noţiune şi elemente
Cea mai complexă formă de control asupra activităţii organelor administraţiei publice o constituie controlul administrativ - care reprezintă, în esenţă, mijlocul prin care se asigură funcţionarea adecvată a administraţiei.
Controlul administrativ este acea activitate care se desfăşoară regulat, în cadrul structurii generale a administraţiei publice, ca o componentă fundamenatlă a mecanismului administrativ, al cărei scop îl constituie asigurarea conformităţii conduieti administrative cu comandamentele statale, prevăzute de lege, realizăndu-se unitatea de scop şi de acţiune în administraţia publică.
Indiferent de forma controlului şi autorul acesteia se pot distinge trei elemente ale controlului administrativ:
- obiectul controlului administrativ - individual sau în ansamblu totalitatea mijloacelor umane, materiale, financiare precum şi mijloacele şi procedeele folosite de organele administraţiei publice;
- baza de referinţă - toate elementele care trebuiesc urmărite în cadrul controlului, respectiv obiectivele ce trebuies realizate de către organele administrative controlate şi mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor propuse;
- operaţiunile de controlpropriu-zis - operaţiuni administrative realizate de către autorii controlului care urmăresc să stabilească conformitatea obiectului controlat cu elementele cuprinse în baza de referinţă.
Activitatea administraţiei publice se supune şi controlului realizat de instanţele judecătoreşti - conferirea către un organism independent de puterea politică şi de cea a administraţiei a competenţelor de soluţionare a litigiilor apărute prin funcţionarea administraţiei publice. Principala funcţie a acestui control este de a asigura protecţia cetăţenilor şi funcţionarilor publici faţă de eventualele abuzuri ale administraţiei; acesta se fundamentează pe principiul separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, care se realizează în cadrul democraţiei constituţionale.