Stiinta Administraţiei este stiinta specializata ce are la baza practica administrativa. In continutul acestei stiinte se identifica o serie de factori ce caracterizeaza orice actiune administrativam respectiv:
factorul ordonator, care vizeaza o anumita ordine la nivelul administratiei;
2factorul stabilizator, referindu-se la continuitatem stabilitate in administratie;
3factorul rational, care vizeaza cooperarea umana rationala;
4factorul organizare sau elementul organizational;
5factorul finalitate, care se refera la scopul cercetarii - din care deriva faptul centripet, ce se refera la imprejurarea ca administratia are rol integrator, actionanad in sensul unitatii;
Stiinta Administraţiei cerceteaza si tehnica administrativa, dar si metodele de organizare a birourilor ori alte activitati necesare organizarii eficinte si rationale a administratiei publice.
Conţinutul administraţiei publice este dat de două categorii de activităţi: activităţi cu caracter dispozitiv şi activităţi prestatoare.
În ceea ce priveşte conţinutul activităţii executive, considerându-se de unii autori că aceasta este compusă din două activităţi distincte: activitatea executivă şi activitatea de dispoziţie. În acest înţeles se consideră că activitatea executivă ar consta în aplicarea directă a legii la cazuri concrete, iar forma juridică a realizării ei ar fi actul administrativ individual.
Activitatea de dispoziţie ar consta în dreptul organului executiv de a lua măsuri în legătură cu activitatea administraţiei, iar forma juridică de realizare a ei ar fi actul administrativ cu caracter normativ.
În prezent se pare că mai toţi autorii nu mai împărteşesc o asemenea înţelegere a activităţii executive, considerând-o ca fiind o singură formă de activitate. Execuţia şi dispoziţia nu sunt aspecte distincte, ci elemente ale acestei activităţi.
Prin activităţile executive cu caracter de dispoziţie se stabileşte ce trebuie să facă sau să nu facă, ce le este permis sau interzis subiecţilor de drept, persoane fizice sau juridice, administraţia publică putând interveni, în anumite cazuri, cu aplicarea de sancţiuni pentru nerespectarea conduitei prescrise.
Această activitate executivă cu caracter de dispoziţie se relizează prin acte juridice şi fapte materiale de către organele aministraţiei publice şi funcţionarii acestora ca activităţi specifice principale. Acesta este un proces complex şi laborios, care parcurge mai multe etape: studii, avize, variante, opţiuni, deliberări etc.
Activităţile executive cu caracter de prestaţie se realizează tot pe baza şi în executarea legii, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice. Prestaţiile sunt realizate de organele administraţiei publice şi funcţionarii acestora în cele mai diverse domenii de activitate: gospodărie comunală şi locativă, furnizare de gaze, apă şi energie electrică şi termică, ocrotirea mediului ambiant, servicii de telefonie, transport în comun, poştă, asistenţă medicală, activităţi cultural-educative etc.
Şi această categorie de activităţi se realizează, ca şi prima categorie, tot prin acte juridice, diplome, atestate, adeverinţe etc. şi mai ales prin fapte materiale, pe baza şi în condiţiile prevăzute de lege. Uneori prestaţiile se execută în baza unor contracte îcheiate între subiecţii administraţiei publice (instituţii, întreprinderi) şi beneficiarii prestaţiilor.
Activităţi de organizare a executării legii şi de executare în concret a legii, de natura celor două categorii menţionate mai sus, se desfăşoară nu numai de organele administraţiei publice ci şi de cele legiuitoare şi judecătoreşti. În acest caz însă, aceste activităţi apar ca activităţi subsidiare celor care sunt specifice acestor organe, iar organele care le realizează apar nu ca subiecţi ai puterii legiuitoare sau ale celei judecătoreşti, ci ca autorităţi administrative, ca
organe de conducere administrativă ale instituţiilor respective.
În unele cazuri, activităţi de organizare a executării legii şi de executare a acesteia se realizează şi de către organizaţii particulare, activitatea lor fiind de interes public, prevăzută de lege în conformitate cu prevederile acesteia. Desigur ca aceşti subiecţi de drept nu fac parte din sistemul de organizare a administraţiei publice.
Administraţia publică poate fi definită ca activitate de organizare şi de executare în concret a legii cu caracter dispozitiv şi prestator, care se realizează în principal de organele administraţiei publice şi în subsidiar şi de alte organe ale statului, precum şi de organizaţii particulare de interes public.